Think at the time when we were young/And we tried to touch the sun

Ascultam RPWL intr-o stare bahica destul de avansata si m-a lovit deodata melancolia. Ascultand cateva piese ale acestei formatii, mi-am dat seama de ce mi-erau acestea atat de dragi nu cu mult timp in urma. Se intampla cam acum 2 ani, cand am cunoscut un grup de studenti de la arhitectura care, la vremea vremii, au fost gura mea de oxigen in marea de ignoranta in care m-am aruncat cu atata entuziasm in anul 1. Cu ei aveam sa petrec momente fantastice, dintre ei mi-am ales prietena cu care am fost impreuna aproape 2 ani, prin ei am retrait exaltarea juvenila ce-o simteam in timpul liceului cand ne adunam deasupra Colibelor Haiducilor, band bere ieftina si cantand "Rapa". Am ajuns insa sa realizez ca, pe cat de magice au fost aceste momente si de intima mi s-ar fi parut legatura noastra, niste orgolii nesatisfacute si cateva frustrari adunate de-a lungul timpului au aruncat in aer ultima ramasita a prieteniei ce odinioara ne lega. Concret, era vorba de niste prostii facute de mine cu cateva luni in urma, care, din ratiuni ce tin de onoare si prietenie, n-ar fi trebuit sa transpire inafara grupului in care se intamplase dandanaua. Si s-a gasit o persoana cu o evidenta si patologica lipsa de inteligenta si tact sa-si puna in aplicare un plan de razbunare asupra uneia din persoanele incluse in nazadravania petrecuta(cealalta persoana eram eu), fara probabil sa realizeze efectul de domino provocat de destainuirile ei senzationale. O alta persoana s-a grabit sa adevereasca cele spuse, si asa s-a dezlantuit o tirada de deznadejdi si injurii asupra mea. Norocul meu fu ca depozitia mea atarna ceva mai mult in balanta decat a persoanelor de inaintea mea si, ca sa scurtam povestea, am iesit mai putin sifonat din toata afacerea decat binevoitoarele de mai sus.
Ce vreau sa sustin prin tot ce-am spus nu este nevinovatia mea, ci faptul ca mi-am pierdut increderea in niste oameni care au folosit greselile mele ca arme in vendetele lor personale si imaginare. Si chiar daca am avut diferende cu ei in trecut si acum nu prea mai aveam tangenta in prezent, tot mi se pare exagerat gestul lor, si nu prin repercusiunile sale asupra mea, ci prin urmarile asupra unor persoane care s-au aflat prinse in situatia creata atunci. Asa ca, dragele mele, nu veti primi onoruri pentru fapta savarsita, nimeni nu va va mai considera demne de incredere si veti fi privite doar ca niste speculante de situatii si intamplari. De primele 2 v-ati ingrijit voi mai mult decat onorabil. Razbunarea mea a fost sa arat cui trebuie fatarnicia cea din urma.
Asa...si cum zic americanii: guess who's laughing now, bitch!

De fapt, chiar daca am iesit victorios, n-ar trebui sa ma bucur de succesul de pe urma; mai degraba sa incep prin a-mi da palme pentru ca am realizat atat de tarziu cu ce fel de oameni m-am inconjurat atata timp...

La multi ani traiasca fericiti pana la adanci bataranete

Oameni buni, de sarbatori n-am sa va urez sa fiti fericiti, sa aveti parte de nu-stiu-ce-chestii-fantasmagorice sau sa va aduca mosu' potul castigator la 6/49! Va doresc doar sa va traiti clipa, sa nu va luati plasa de la cei pe care vi-i considerati tovarasi de nadejde("fereste-ma doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur"), sa va tihneasca porcu' prin burti si sa nu va doara bucusoarele de la datul cu sacu'! Hai un sincer La Multi Ani!
Anexez prezentei un mos modificat genetic, ca tot traim in epoca clonarii. Decat un mosulica jovial nu mai degraba un Keith Richards ce si-a gresit costumul?

Azi am fost intelectual!

M-am sculat destul de devreme, l-am pus pe Mahavishnu sa-mi cante in timp ce frecam nessul in cana, am citit presa, m-am uitat la "Omul care aduce cartea", am mai pus de inca doua ori "Dawn" de la acelasi Mahavishnu, am revazut apoi "Shawshank Redemption", pe la 12 m-am saturat de stat degeaba si am iesit in oras, am colindat cateva librarii unde mi s-au perindat prin fata ochilor o gramada de scriitori necunoscuti, intr-una din ele am dat peste un prof de-al meu care a facut ochii mari cand m-a vazut studiind o carte, am incercat sa-l conving sa nu ma judece prin prisma majoritatii covarsitoare a studentilor de la Mecanica, nu prea mi-a dat atentie, am zabovit apoi pe la anticariatele de pe Lapusneanu, m-am intors in camin, nu l-am injurat pe administratorul de retea cu toate ca se luase netul, m-am uitat la cateva episoade din "How it's made", am primit un telefon si dus am fost, ca sa beau un ceai in Sage Cafe, am ajuns apoi la Clubul Presei unde am baut cateva cani de vin fiert si am ajuns acasa purtat de taxi The End!

Acuma, adevaru-i ca la inceput n-aveam chef de Mahavishnu, dar asta imi ramasese in playlist, m-am uitat la "Omul care aduce cartea" pentru ca mi-era lene sa caut telecomanda, m-am uitat la filmul acela(care intr-adevar era grozav) pentru ca nu mergea netul, am intrat in librarii doar ca sa ma mai uit dupa muzici(cartea de ma surprinsese proful cu ea era o antologie rock), la anticariat cautam o carte de hidrodinamica pentru proiectul de diploma, in camin administratorul nu avea nici o vina pentru faptul ca nu ma puteam conecta la internet, ceaiul din Sage a fost absolut infect, iar in Clubul Presei o fosta prietena de-a mea imi facea in ciuda cu viitorul ei fost iubit, asa ca am baut gospodareste de-am ajuns in camin cu taxiul. Adevaratul The End!

Oricum, pentru un outsider, aceste apucaturi le-ar fi avut doar un englez de sange albastru!

Dang dang!

(Ce am vrut sa spun prin titlu nu se poate exprima cu indeajunsa acuratete pe cale scrisa. Este sunetul pe care-l scot Huidu&Gainusa cand isi dau pumni in cap referindu-se la Becali, Vadim sau zavoranca.)

Am gasit acum cateva zile pe torrenti ultimul album semnat Eagles. Nu e vreo
compilatie sau un live, este un veritabil album de studio. Vreau sa va spun ca muzica acestei formatii mi-a marcat adolescenta si vroiam sa-mi aduc si eu, cumva, omagiul acestui supergrup cu care-mi pierdeam noptile visand cu ochii deschisi. Asa ca am purces in oras spre a cumpara albumul in original, chiar daca asta insemna pentru mine cateva zile fara pic de bere si cu muuuulti cartofi prajiti(dar mai ales nuuuumai cartofi prajiti!). Si, ca orice om care face un sacrificiu, indiferent de amploarea lui, ma asteptam sa fiu tratat cu respect.
Au urmat cautari asidue prin magazine, unde, dupa ce terminam de scotocit rafturile, le intrebam pe vanzatoare, apoi ele se uitau lung la mine si ma intrebau "Cine?!?" sau "In ce perioada au cantat?" ("in perioada in care tat-tu se uita cu jind la ma-ta, inculturista dracu'!", ma consolam eu in gand). In fine, cu peripetiile de rigoare am ajuns intr-un loc in care, chiar daca nu eram sigur ca am sa gasesc ce caut, macar aveam certitudinea ca nu voi fi tratat ca un extraterestru. Deci, eram la libraria de la parterul mall-ului din Tudor, cand o pun in tema pe fatuca care statea, de altfel, foarte serviabil langa mine, cu motivul vizitei mele, apoi urmeaza bomba cu care eram deja obisnuit, "ce gen canta...aaa...cei despre care ati zis?". Apoi...adevarata bomba: "rock? hmm...nu, ne pare rau, nu avem. Aaa, daca vreti rock va recomand noul album stefan banica!". Si vrand fiinta sa faca un spirit, mai zise: "E foarte frumos, e de craciun, sunt sigura ca va va place la fel de mult precum ceea ce cautati!" Exact dup-aia nu mai stiu ce s-a intamplat, banuiesc ca mi-am postat pe fata cel mai perfid rictus de care sunt in stare, nu stiu sigur daca am mai zis multumesc, si am tulit-o de acolo.
Acuma, ce dracu' sa-i faci fetitei care, in timp ce debita ineptiile astea, arbora cel mai candid zambet de pe suprafata pamantului?!? Nic. Indubitabil! Dar astora de-s mari patroni de librarii chiar nu le trece prin cap ca trebuie sa ai ceva mai mult creier ca sa vinzi cultura decat ca sa vinzi lapte? E adevarat, costa mai mult, dar clientul multumit nu inseamna oare client revenit?
Si uite asa m-am multumit eu cu versiunea piratata a albumului si m-am lecuit de cautari zadarnice. Acum ma consolez cu faptul ca oricum acest album este opera unor mosnegi plictisiti de viata, si numai orgoliul meu de colectionar m-a impins sa-l caut asiduu.

P.S. Nici nu vreau sa ma gandesc ce asociere ar fi facut gagica daca o intrebam de Eliade. Oare ma trimitea la Ispirescu? Deh, is tot romani...

Atata stiu, despre atata scriu

Dupa lupte seculare ce au durat cativa ani, am reusit in sfarsit sa pun mana pe concertul "No Quarter" al celor de la Led Zeppelin, pe care nu-l mai vazusem de vreo 10-11 ani. La vremea vremii taic-meu ajunsese sa ma exaspereze cu concertul asta, si mi l-a pus de atat de multe ori si atata i-a mai placut incat ajunsese sa-mi placa si mie. Dar, dintr-o regretabila greseala, am tras peste el nu mai stiu ce panarama de film(inca erau la putere casetele VHS, numai bune de inregistrat si reinregistrat tot ce prindeai)...si dus a fost.
Azi l-am revazut pentru prima oara dupa atatia ani. Bineinteles ca eram coplesit de emotie, stiam fiecare vers si acord, iar chitara lui Page mi-a parut mai senzuala ca niciodata, felul in care interpreteaza "Since i've been loving you" facand din aceasta piesa punctul culminant al concertului. De fapt, as putea imparti concertul in doua, pentru ca melodia de final, faimosul si de multe ori chinuitul prin plagiat "Kashmir" se impune ca o a doua bomboana de pe tort. Ce mai...orgasm multiplu! Varianta din concert mi se pare de departe cea mai reusita interpretare, originalul ajungand sa para de-a dreptul insipid.
Si cum mult-asteptatul concert care a avut loc acum cateva zile pare sa fi fost un semiesec(zic gurile rele de pe youtube), putin probabil sa mai fie depasite calitatea si originalitatea interpretarii din No Quarter. Voi ce parere aveti?





P.S. Au cam masacrat baietii "Stairway to Heaven" in ultimul lor concert...

Faza demna de poantele cu Jiji

Ihaaaa! Hais Dorele, hai sa facem cerculete! Credeam ca ai nostri is ticniti de chinuie daciile cu glisade, dar ne-au luat-o rusii inainte. Oare ar trebui sesizate asociatiile de protectia animalelor(in caz ca au rusii asa ceva...) sau astia de la spitalele de baieti veseli?

Estetica uratului

M-am ticnit precum rusul de la postul anterior. De vreo 15-16 ani ascult cu preponderenta rock si clocoteste sangele in mine cand aud muzica "comerciala". Pana nu demult consideram trance-ul la fel de comercial precum popul autohton si ma apuca rasul cand vedeam imbracamintea tipica trancerilor inraiti: ba prea stramta, ba prea colorata, intr-un cuvant prea tipatoare. Dar, de la o vreme, am inceput sa reconsider acest gen si sa ascult cu placere cateva zeci de melodii ale unor muzicieni precum Paul Van Dyk, Ferry Corsten, Mandy Reid. Mi se pare ca trance-ul are ceva spatial in el, futurist, misterios si, cateodata, terapeutic sau de o agresivitate care te pune pe picioare. Si, cu toate ca trance-ul e un soi de nebunie colectiva, nu-mi place sa vad o gramada de oameni cum zvacnesc la unison pe ritmuri trepidante, la intensitati sonore vecine cu granita de suportabilitate a urechilor, nicidecum sa particip la un asemenea gang-listening-to-music. Ma simt bine ascultand singur, fara ca cineva sa-mi spuna cat e de in extaz la felul in care invarte platanele vreun dj, si la un volum care sa duca doar la usoare vibratii ale scunului pe care stau.
Enough with the talking, let's spin some records



Nu mi se pare cel mai potrivit videoclip pentru aceasta melodie(chiar nu-mi vine sa sar precum capra cand o ascult), dar e singurul de pe youtube care mi s-a parut ok.



Duderstadt e faptasul melodiei. Am dat intamplator peste ea dupa ce imi cazuse cu tronc o piesa numita Muhanjala a aceluiasi dj, piesa a carei varianta originala n-am gasit-o insa pe Youtube. Stilul celor doua este asemanator, dar, daca prindeti "Muhanjala(Original Mix)", sacrificati-va 8 minute din viata pentru a o asculta.



Suna mai bine remixata de Paul Oakenfold, dar tot ma duce cu gandul la un apus pe malul marii.

De sezon

Azi am primit un filmulet cu tenta sadica de la o persoana cu evidente inclinatii spre sadism. Si am considerat nimerit sa adaug putina culoare universului deja anost populat de colindele lui Hrusca, labarelile triste ale lui Loghin jr.(Fuego, dragilor, nu-l stiti pe bucalat?) si de avalansa de reduceri si promotii cu marca "doar pana pe 31 decembrie", aceasta jalnica parada a tentatiilor ce se intalneste in preajma sarbatorilor.
Avertisment: interzis copiilor sub 12 ani si celor ce cred ca mos gerila e bine si sanatos in Laponia.

Rock'n roll is not dead

Ma bucur sa vad ca inca se mai asculta muzica buna in masa. Cel putin prin alte tari, acolo unde lumea sa ingramadeste la un concert al unei trupe legendare. Cu o intarziere de cateva saptamani se va desfasura in seara asta la Londra reuniunea in formula aproape originala a trupei Led Zeppelin. Locul bateristului a carui moarte a dus la destramarea formatiei(cei trei ramasi au preferat sa pastreze nealterat spiritul Led Zep si, in defavoarea unor ratiuni mercantiliste, au ales sa-si suspende activitatea) va fi luat chiar de fiul acestuia, Jason Bonham. Aceeasi Marie cu aproape aceeasi palarie, mai ales ca tipul e destul de talentat. Probabil va fi un show pe cinste, programul concertului nefiind pe deplin cunoscut, iar surprizele de amploare...iminente. La mai mare baieti, abia astept sa va vad si sa v-aud...pe sticla, din pacate.


"Fani din toata lumea s-au strans pentru indelung-asteptatul concert al trupei Led Zeppelin din aceasta seara de pe arena O2 din Londra. Agentiile de stiri se intrec in a prezenta orice amanunt despre acest eveniment, subiectul numarul unu de discutie pentru londonezi in ultimele zile.

"N-am fost in stare sa dorm ultimele nopti", marturiseste un fan, citat de AFP, unul dintre miile de oameni care s-au zbatut sa-si faca rost de un bilet la concert.
Biletele au fost puse in vanzare doar cu 36 de ore inainte de concert, pentru a se evita specula.
Cu toate acestea, pe eBay, pretul unui bilet ajunsese astazi la 2000 de euro. Au fost doar 18 000 de bilete, insa cererea a fost imensa - peste 11 milioane de cereri, conform CNN (costul unui bilet a fost de 125 de lire sterline). Un fan inrait platise acum cateva saptamani pentru doua bilete puse in vanzare de o asociatie de caritate peste 83 000 de lire sterline.
Foxnews anunta si posibilele surprize ale concertului, Mick Jagger and Ronnie Wood, de la Foreigner." (www.hotnews.ro)

Imi place, nu-mi place, imi place...

Nu-mi place:

-cand se incuie careva in incaperea cu cele 6 dusuri ale palierului
-sa-mi taie calea vreun smecher cu masina tare(trai-mi-ar degetu' mijlociu)
-sa vad la statusuri stepped out, la dush, nu's si alte "agramaticalitati"; aduce un pic a big brother
-sa-mi bubuie in urechi logitechu'sefului de camin ultimele highlighturi din trepidanta lume a manelelor, apoi sa-mi bubuie el la usa cand ascult ZZ Top
-sa conivetuiesc cu vasluienii si cu o parte din botosaneni
-cand cineva, din varii motive, categoriseste...sa zicem dorohoiul(da, cu litera mica) pe aceeasi treapta cu Piatra. What the f***?!?
-sa ma laud cu capacitatile mele de ingurgitare a chestiilor alcoolice; uai oameni buni, autoproclamati bautori de cursa lunga, sunteti penibili cand va turuie gura numa' prostii dupa 2 beri!
-sa-mi hranesc javra de 30 de kile(and still counting) din mana pentru ca altfel nu mananca finutul de el; uf, da' tot mi-i drag nebunu' de caine
-sa port camasa scoasa din pantaloni, ochelarii pe varful nasului sau bracinarii atarnand
-sa deschid dimineata calculatorul si sa nu pot citi presa
-sa ma uit la stirile de la ora 5; si nici la alea de la ora 7
-sa fumez tigari prea slabe sau prea subtiri(ce cosmar tre' sa fie un slim superlights!)
-sa stau cu orele nemiscat pe plaja la bronzat
-de roackerii teribilisti, preoti si babe habotnice

In schimb, imi place:

-prima tigara dupa ce ajung pe varful muntelui
-sa beau un ness cu multa spuma dimineata
-sa vanez rasarituri si curcubee
-sa ma uit la Bundy
-sa pierd vremea prin magazinele cu muzica si scule audio
-sa ma trag noaptea cu masina prin oras(singur si cu viteza)
-apropo de masini, imi place sa le administrez cure de sanatate cu sampon, piele de caprioara si ulei siliconic pana le fac piese de muzeu
-sa crap lemne; e terapie curata pentru depresie si furie
-baia in mare la 3 dimineata, dupa cateva beri golite
-sa stau singur cu gandurile mele pe plaja(tot noaptea), apa udandu-mi picioarele si sticla gatlejul
-sa ma ratacesc in centrul vechi al unui oras, adulmecand toate mirosurile si ascultand sunetele ce razbat din bodegile de jazz; la vest de Carpati, bineinteles!
-sa colectionez reviste cu masini, numere vechi din Magazin Istoric, timbre si numismatica
-de Jack Nicholson, Al Pacino, Anthony Hopkins, Benicio Del Toro si Kevin Spacey

Mi-ar place:

-cu tot raul meu de inaltime, sa ma dau cu parapanta
-sa traiesc in Anglia
-sa stau la un sprit cu Basescu
-sa fie cerul innorat ziua si senin noaptea
-sa se interzica manelelele, telenovelele si "Surprize surprize"; eventual chiar si pe Mircea radu
-sa ma fi nascut cu 40 de ani mai devreme(Woodstock, rockul din anii '70, blugi stramti si plete, benzina era ieftina si la discretie, cursa spatiala, prezervativul era doar un moft)

Tourette

A trecut ceva vreme de cand nu m-a mai lovit inspiratia literara. M-am chinuit o luna sa incropesc un nenorocit de articol cu cateva poze reusite, zic eu, si sa las sub fiecare din ele o justificare mai pe intelesul tuturor a starii de bine ce mi-o induce revederea lor. Ar mai fi fost cateva, dar, pe langa lipsa de inspiratie/chef/determinare de care cronic sufar, ma mai lovesc si de bariere tehnice in demersul meu aproape cultural. Caci, cat de mare mi-o fi avantul in a mai scrie cate ceva, conexiunea la net de anu' asta ma face sa jinduiesc la vremea cand ma conectam prin dial-up si ma uitam tot timpul la ceas ca nu cumva sa vina factura la telefon prea umflata.
Revenind la subiect, dupa cateva luni destul de zbuciumate, in care de nenumarate ori imi venea sa-mi revars bucuriile sau necazurile asupra blogului, mi-am facut curaj sa ma lupt iar cu tastatura si sa-mi pun mintea la produs. De fapt, nu-i chiar o lupta, caci simt nevoia sa mai diversific meniul si sa pun pe ecran toate vrutele si nevrutele ce-mi trec prin cap. Cam ca in sindromul din titlu, cred ca am sa scap niste perle fara teama sau stresul de a leza pe careva sau de a-mi pune mainile in cap atunci cand le voi citi la trezie. Cu alte cuvinte, introducerea asta in anul blogar 2007-2008 se vrea de fapt a fi o declinare a tuturor responsabilitatilor autorului asupra continutului articolelor postate aici. Nu stiu, nu cunosc, nu-ti convine...pa!

Blogul n-a murit, traiasca blogul!

Fotomatic

Iaca o venit si noiembrie si s-o lasat cu zloata afara si apa rece in calorifere. Nici ca se poate moment mai bun pentru a incalzi trupul cu o cana de vin fiert si sufletul cu caldura estivala ce-o mai pastreaza cele cateva poze facute asta vara. Yep, va prezint o selectie din colectia mea de poze vara-toamna 2007, cateva instantanee ce mi s-au parut mai reusite si care au darul de a ma face sa ma gandesc cu nostalgie la ultimele mele zile de pierde-vara:



Sistem de alarma Crazy Dog Core2Duo(fabricatie aprilie 2007), in ipostaza de apucare a biscuitelui



Acelasi sistem, in stare de standby. Uitai sa precizez ca in poze apare versiunea beta, versiunea actualmente in uz fiind mult mai avansata(si infometata)



Fotografiam din telecabina singurul oras pentru care as lasa(cu oarecare regrete) urbea pastorita de Pinalti. Misto inventie la o camera stabilizatorul de imagine, face sa nu apara in poza tremuratul picioarelor(mie mi-e frica sa ma uit de la etajul 3 peste balcon, cand faceam poza asta abia vedeam varful bradului). Brrrrrrrr!!!



Acolo in telecabina aproape ca-mi vazusem viata cum se perinda inaintea ochilor si incercam sa-mi amintesc o rugaciune(inger, ingerasul meu, unde esti cand am nevoie de aripile tale?!?), asa ca sus am ras in regim rapid un coniac de inviorare clatindu-mi ochii cu ce se vede in poza. Nu stiu care din cele 2 si-o fi facut efectul, cert este ca uitasem calvarul mersului prin aer. Piata Sfatului vazuta in toata maretia ei printr-o pacla inselatoare de ceata nestatornica, avand ca fundal sonor un vuiet surd de claxoane si motoare ambalate de soferi nervosi, si toate astea in timp ce respiram un aer frapant de curat si tare, avea ceva aproape ireal si ma ducea cu gandul la divinitate(ateul din mine se vedea pe un norisor acolo sus cu un ipod pe post de harpa)



Ce Poiana Brasov? Ce Paltinis? Veniti la Piatra Neamt! Vorba cantecului, aviem di tati: telegondola este, mall-uri este, partii si telescaun este, toate intr-un decor de poveste, mai ales de sarbatori. Iar daca mai aveti rabdare(si primaria bani) o sa mai fie inca multe alte chestii, de la amenajarea albiei raului ce trece prin oras si pana la postarea de scari rulante pe muntele-simbol al orasului. Ramaneti aproape!



Si inca una cu Piatra, de data asta in haine pascale. Frumos




Chiar daca muntele este prima, unica si cea mai statornica dragoste a mea, nu pot uita emotia traita impreuna cu o mana de oameni mahmuri si zgribuliti asteptand sa iasa soarele din apa. Asta-i tot din categoria "ateul din mine zbiara de furie", caci rasaritul asta pe malul marii are ceva mistic, inexplicabil si irezistibil. Altfel nu-mi pot explica sarguinta cu care am cautat cele mai frumoase ipostaze de a vedea spectacolul, de a imortaliza momentul si de a dracui apoi scula mea deloc meseriasa de tras poze. Asa, retoric...oare lui Ovidiu chiar nu i-o placut detentia pe malul marii?!?



In incheiere, una care nu-i facuta de mine, inserata aici cu dorinta sa prind si eu un astfel de instantaneu. Peace!

Anunt important

Datorita trecerii la orarul de vara va informam ca numele acestui blog se modifica. Noua sa titulatura va fi "Coltisorul meu preferat pentru aberatii diurne". Modificarea se produce datorita programului de invatat nocturn, aferent sesiunii in curs. Va multumim pentru intelegere.
In alta ordine de idei, am fost la magazin si bineinteles c-am primit rest o guma de mestecat. Hehe, ai mei sunteti! Peste vreo 10 minute mi-am facut intentionat iar drum pe acolo, ca sa mai cer ceva, pe care ceva l-am platit, printre altele, cu guma primita adineaori. Vanzatoarea n-a mai comentat nimic (era aceeasi de seara trecuta). In concluzie, sistemul functioneaza.
Sau am dresat-o eu pe vanzatoare?

Offtopic: care stie sa-mi spuna cum se poate (sau daca se poate) pune o melodie ca fundal sonor al blogului? Nu de alta, dar mi s-a acrit de citit prin FAQ. Multam anticipat

Ce mi-ar place sa fiu actionar la Wrigley's!

Si asta ca pentru ca afacerile din Romania ale concernului american o duc infloritor. Nu ca vai de mine au implementat mai stiu eu ce strategii de marketing. Ori ca au imbunatatit sau ieftinit produsul. Nu. Din cauza obiceiului comerciantilor de a da rest guma de mestecat pe de o parte, pe de alta datorita comoditatii romanului care nu prea cara in buzunar monede. Nu stiu voi, dar eu sunt satul sa am dintii albi si stralucitori dupa fiecare masa, asa ca am facut aseara un mic experiment. Surescitat la culme ca-mi daduse la magazin ca rest vesnica guma (aveam nevoie de maruntei pentru automatul de cafea) si impulsionat de alcoolul de la bord, ma duc la acelasi magazin si cer o bere. Mi-o da, si cand vede ca printre bani se afla si o guma, imi zice sa-i dau bani, ca are nevoie ca sa dea rest. Da' asta am primit-o rest de la matale, acu' daca ti-o aduc inapoi nu-i bun? Nu...cee, suntem la tara, facem troc de acuma? Tanti, guma asta matale mi-ai dat-o rest, de ce ne certam aiurea, ai pe careva agent de vanzari la Orbit si-i faci vanzare?
Si acum se petrece minunea: ia guma, o pune in sertar, si-l intreaba pe cel din spatele meu: ce doriti? Victorie! Am invins sistemul care a consacrat orbitul ca moneda de 20 de bani; pastila alba circula acum in ambele sensuri. Moneda de 10 bani a murit, traiasca moneda de 20 de bani!

(mai raman de convertit sa functioneze cu noile monezi automatele de cafea si aparatele de taxat din parcari)

Ca la ei, la nimenea

Americanii sunt cea mai alintata natie din lume. Le plac detaliile la nebunie, si daca ceva nu le merge cum trebuie, chit ca e doar un fleac, imediat iau toate masurile sa indrepte greseala. Cum altfel s-ar putea explica avalansa de procese care sunt pe rol in instantele lor, procese care au la baza motivatii...sa le zicem hilare? Pentru un mic neajuns sunt in stare sa te dea in judecata, cerandu-ti sume astronomice pentru a compensa stresul provocat din mai stiu eu ce chichita. Noi europenii (ce bine suna!) nu-i intelegem si le punem goangele astea pe seama materialismului exagerat.
Cum toate au insa o limita, s-ar parea ca au inceput si ei sa-si tempereze pofta de castiguri fabuloase obtinute din nimicuri. Iata un exemplu evident:




"54 de milioane de dolari pentru o pereche de pantaloni


Roy Pearson este el însuşi judecător
Până unde merg drepturile consumatorului?

În Statele Unite, un bărbat n-a avut câştig de cauză în procesul intentat unei firme de curăţătorie chimică, pe care a acuzat-o că i-a pierdut o pereche de pantaloni, şi de la care cerea nici mai mult nici mai puţin decât 54 de milioane de dolari daune.

Reclamantul, pe nume Roy Pearson, este el însuşi judecător, şi la baza acţiunii sale s-a aflat argumentul că firma, aparţinând unei familii de sud-coreeni, a încălcat legea privind drepturile consumatorului, refuzând să îi plătească 1.000 de dolari după ce i-a pierdut o pereche de pantaloni daţi la modificat.

Proprietarii curăţătoriei spun că pantalonii au fost găsiţi după câteva zile, dar domnul Pearson a refuzat să îi fie returnaţi, insistând că nu sunt ai lui.

Din punctul de vedere al reclamantului, firma nu a respectat anunţul pus în vitrina, pe care scrie "satisfacţie garantată", iar în calculul pagubelor solicitate au fost incluse cele 1.400 de ore pe care spune că le-a petrecut pregătindu-şi dosarul.

Acum însă el este cel căruia instanţa i-a cerut să plătească cheltuielile de judecată şi s-ar putea să i se mai ceară să achite şi zecile de mii de dolari pe care pârâţii le-au cheltuit ei însişi cu acest proces." (www.bbc.ro)

Povestea de seara

Am gasit pe net urmatoarea chestie si mi s-a parut interesanta:

"Angajatul companiei care a participat la discutia de mai jos a fost concediat. Ulterior, el a dat in judecata compania pentru "concediere fara motiv". Ceea ce urmeaza este un pasaj din discutia care a dus la concediere:
- Word Perfect Technical Desk, va pot ajuta cu ceva?
- Da, am o problema cu Word Perfect
- Ce problema?
- Pai, scriam si dintr-o data toate cuvintele au disparut.
- Au disparut?
- Da, au disparut.
- Hmm. Si ce afiseaza ecranul tau acum?
- Nimic.
- Nimic?
- E negru, si nu accepta nimic din ceea ce scriu.
- Esti inca in Word Perfect, sau ai iesit?
- De unde vrei sa-mi dau seama?
- Vezi un prompter C: pe ecran?
- Ce-i ala un prompter C:?
- Nu conteaza. Poti misca cursorul pe ecran?
- Nu e nici un cursor. Ti-am spus ca nu accepta nimic din ceea ce tiparesc!
- Monitorul tau are un indicator de functionare?
- Ce e ala un monitor?
- Este chestia aia cu ecran si care arata ca un TV. Are o luminita care sa-ti arate daca e deschis sau nu?
- Nu stiu.
- Atunci uita-te in spatele monitorului si vezi unde duce cablul electric. Poti sa vezi asta?
- Da, cred ca da.
- Minunat. Urmeaza cablul electric, si spune-mi daca este bagat in priza.
- Da, este.
- Cand te-ai uitat in spatele monitorului, ai observat ca sunt doua cabluri si nu doar unul bagat in monitor?
- Nu.
- Ei bine, sunt doua. Mai uita-te o data si gaseste si celalalt cablu.
- Ok, l-am gasit.
- Urmareste-l si spune-mi daca este bagat bine in spatele computerului tau.
- Nu pot sa fac asta.
- Hmm... Dar macar poti vedea daca este?
- Nu.
- Nici daca iti pui genunchiul pe ceva sau te intinzi pe ceva?
- O, nu e din cauza ca nu am unghiul bun, ci din cauza ca e intuneric.
- Intuneric?!
- Da, lumina din birou este stinsa, singura lumina care vine este de afara.
- Pai, aprinde lumina in birou.
- Nu pot.
- Nu? De ce?
- Pentru ca e o pana de curent.
- Aaa... o pana de curent? Aha, ok. Cred ca am rezolvat problema. Mai ai cutiile si manualele si chestiile de impachetare cu care a venit computerul tau?
- Da, le tin in dulap.
- Bine. Du-te si adu-le, si baga sistemul in cutii exact asa cum l-ai primit. Si apoi du-l inapoi de la magazinul de la care l-ai luat.
- Adevarat? Este chiar atat de grav?
- Da, ma tem ca da.
- Atunci asta e, il duc inapoi. Si ce sa le spun?
- Spune-le ca esti prea prost ca sa ai un computer."

Steaua in trei colturi

Probabil ca este cea mai cunoscuta sigla auto din lume, simbol al excelentei in industria automobilelor. Marca pe care o reprezinta este, de vreo 120 de ani incoace, una din cele mai titrate prezente pe la saloanele de profil, unde reuseste, de fiecare data, sa uimeasca prin inovatiile tehnologice aduse de noile modele si, automat, sa ridice stacheta in segmentul de piata respectiv. Poate ati ghicit ca este vorba despre Mercedes, simbolul elegantei, luxului si confortului absolut. Pedigree-ul impresionant al constructorului german face din produsele sale un must have al elitei societatii, un vector de imagine care sa certifice inca de la prima vedere inaltul nivel de trai de care se bucura proprietarul masinii. Si tocmai de aici incep problemele romanesti pentru marca germana. Aceasta minunata masina, sobra, impunatoare, ceremoniala, a ajuns simbolul unei anumite categorii sociale de pe plaiurile mioritice, al celor care au nevoie de o certificare a apartenentei lor la lumea buna. Si asta pentru ca Mercedes a fost intotdeauna masina intelectualilor si a oamenilor rasati, a celor cu sange albastru. Dar cand vezi ditai mertanu' ultimu' tip (asa de ultimul tip incat nici macar nu a ajuns pe piata autohtona, l-a adus omu' de prin Germania) condus de mai stiu eu ce parvenit, din care mai si bubuie manelele, parca, incepi sa-ti faci griji pentru imaginea marcii. Am ajuns sa iubesc marca asta pentru ceea ce reprezinta ea in occident, unde sobrietatea proprietarilor de Mercedes e proverbiala, si as dori sa vad aceeasi mentalitate si pe la noi.
Propun un studiu de caz: se ia cea mai noua aparitie a marcii, si anume modelul clasa C, o masina serioasa prin excelenta, si se numara soferii imbracati la costum si care merg cu geamurile inchise, si pe cei ce-si muleaza tricourile pe burti. Se compara apoi cele doua cifre. Nu-mi place sa fac pronosticuri, dar constat deja tragicul destin al acestei bijuterii pe patru roti, pierduta si ea in multimea masinilor de fite.

(:|

Chef sesionar de invatat...Prin bunavointa profilor si intermediul fituicilor aproape c-am mai dat o sesiune la spate. Vineri am ultimul hop, sambata plec la mare, rezulta un spor nebun la invatat. Ascult cum se tanguie chitara lui Page (Tea For One, grozava melodie), mestec in cafea si mai arunc cate o privire pe geam. Colegii...la fel de blazati ca si mine. De fapt, examenul e ca si luat, nu stiu de ce ma mai stresez. Totusi avem cu decanul nostru, nu se cade sa ne prezentam chiar plopisti. Dar, de fapt (da, iar), cui ii pasa? Anul 4 e gata, anul 5 e formalitate. La licenta anul asta a fost bataie de batjocura, s-a copiat intr-un stil barbar (ditai profesorii universitari iti dadeau fituici ca sa te inspiri !?!) Ce chef de invatat sa mai ai in conditiile astea? Chiar sa zici ca inveti de placere (ceea ce-i cazul doar pe jumatate la examenul ce-l mai am), iti piere tot cheful cand vezi delasarea din jur. Care-i mahmur, care mai face un frag, care se uita a nu stiu cata oara la familia degenerata Bundy (stai, ca asta-s eu :D), toti sunt cu gandul la escapadele ce le vom face vara asta. Si trebuie s-o facem sa fie grozava, pentru ca e cam ultima vara de dolce vita. Immigrant Song, asa, de bagat in priza. Maaaaama, si Celebration Day... Uitasem ce bine suna vechiturile astea. Revenind la vara grozava ce mi-o propun, vreau sa bat tara-n lung si-n lat, pe adancime si pe inaltime (abia astept un Ceahlau cu roackerii mei betivi), poate si-o Sighisoara daca mai raman parale dupa astea de mai sus. Si in mod sigur si-un Brasov, ca-i prea frumoasa zona ca sa nu-mi fac drum pe-acolo.Gallows Pole acuma. Doamne, misto-i sa mergi cu masina, sa asculti Led Zep la maxim si sa se uite toti la tine ca la martieni.
S-a racit si cafeaua... Uf! Si-mi vine sa fredonez cantecul ala cu "nu mai am tigari" :((
Plecat sa-mi satisfac viciile. Am sa mai aberez cate ceva mai incolo, ca deh...cand ai mai mult timp liber ca-n sesiune ?

Noutate de ultima ora!

Poate cei de le EuropaFM vor lua in considerare un top mai altfel care umple acum paginile ziarelor. Si ma refer la ei pentru ca sunt cei care difuzeaza in dementa proaspat votata "Cea mai enervanta melodie din lume"! Iata cum arata topul celor mai proaste melodii ale tuturor timpurilor, in viziunea unui institut britanic de sondare a opiniei publice:

1. You’re Beautiful - James Blunt
2. Axel F - Crazy Frog
3. Mmm Bop - The Hanson
4. Mr Blobby - Mr Blobby
5. Birdie Song - The Tweets
6. Shout - Lulu
7. Agadoo - Black Lace
8. Grace Kelly - Mika
9. My Heart Will Go On - Celine Dion
10. Macarena - Los Del Rio

De fapt, s-ar parea ca in cazul lui Blunt nu melodia in sine ar fi asa enervanta, ci frecventa ei de difuzare. Asa reiese din sondaj, cel putin, dar eu stau si ma intreb ce-a avut piesa asta asa deosebit incat sa stea pe primul loc in topuri in 11 tari, iar in Anglia a stat chiar mai mult de o luna pe prima pozitie?!?

Ultimul pe azi

Requiem for a dream...sau cand dependenta este mai puternica ca orice sentiment. Un film ce exploateaza admirabil mizeria consumului de droguri. Pelicula reflecta toate fatetele abuzului de stupefiante, de la halucinatii pana la degradarea la care ajungi ca sa-ti incasezi portia. Disperarea care-l cuprinde pe cel ce nu-si poate ajuta apropiatii cazuti in mrejele drogului ar trebui sa fie suficienta oricarui tentat de a trai senzatii noi. Filmul este de o duritate extrema pe alocuri, dar este foarte bine jucat si beneficiaza de o regie ce te transpune imediat si insesizabil in mijlocul actiunii. Celor ce nu l-au vazut li-l recomand din toata inima (are deja ceva ani in spate, mai greu de gasit), dar nici ca reluare nu-i de refuzat.

Povesti de demult

Mai deunazi, din lipsa de ocupatie, am inceput sa scotocesc prin mail-uri. Si nu mica imi fu surpriza cand am descoperit niste chestii neatinse de vreo 4 ani, ratacite si uitate prin folderul cu sent-uri. Iar cand am inceput sa le citesc, mai ca nu mi-au dat lacrimile de emotie(deh, trecuse atata timp).
Se intampla acum exact 4 ani, la terminarea liceului. Clasa 12C avu sugubeata idee de a face o ora festiva mai...altfel. O ora in care sa ne revarsam asupra profilor tot naduful acumulat in 4 ani de matematica-informatica. Si cum nu se gasea sinucigasul care sa profereze amenintari intr-un moment atat de solemn, cazu magareata pe capul meu.
Zis si facut. Era momentul perfect pentru a regla conturile. Situatia scolara incheiata, absenta lor din comisiile de bacalaureat, erau conditii propice pentru a ne exprima pe fata parerile despre domniile lor. Vorbesc la plural pentru ca, desi a fost o lucrare cu un singur autor, cele spuse atunci au fost in asentimentul cvasitotal al colegilor mei.
Si dupa cateva ore de munca si inca vreo cateva pentru cenzura (cu ajutorul unei colege), iata vine si ziua mult-asteptata. Si ca sa fim noi ai mai tari din parcare, am pus la punct si un fond sonor pe masura textului de prezentat: muzica ortodoxa prelucrata de Vacanta Mare parintelui Chitimus, Sepultura profului de filosofie, si ceva cu vin ghiurghiuliu profului de sport. Pe DJ-ul o facea roackerul sef al clasei, pe care-l durea burta de cat ne tavalisem de ras cand am ales melodiile cu dedicatie.
Si incepe panarama! Primul luat la tarbaca - tovarasul diriginte. Care, intre noi fie vorba, ne cam facuse viata amara in anii lui de diriguire. Asa ca i-am enumerat cu voce tare toate metehnele care nu ne dadusera pace: le tragea cu spritul cand nu trebuia, nu puteam sa mergem la fumat de raul lui, ne lua peste picior ora de ora, si sa fereasca sfantu' sa fi facut vreo boroboata, ca imediat ajungea la urechile parintilor. In fine, l-am facut
cu ou si cu otet, cu o placere vadit si indelung asteptata. De 4 ani visam momentul asta...Ce sa mai, profii se amuzau copios, dirigul asemenea(cel putin de fatada...).
Urma la rand pe lista oprobriului public tovarasul dom' director adjunct Obreja. Pe asta din urma aveam raca si mai mare, nu de alta, dar era tare antipatic si mai si dadea cu amenda-n dreapta si stanga. Pe de alta parte insa, aveam nevoie de pilele pe care se auzea ca le mai pune la bac pentru rezultatele bune ale liceului. Exact cum am procedat nu mai tin minte, cert este ca s-au amuzat mai toti de pe acolo, si am luat si note mari la examene.
Daca in cazul celor 2 am cautat sa ne distram mai cu perdea pe seama lor(cine stie ce
putea sa ne rezerve viitorul), mistoul total a fost in cazul profului de informatica. Era omul asta o sosie perfecta a lui Adrian Nastase: de la fizic, la alura lui pedanta, si pana la aroganta cu care ne trata. Insa revenea la stadiul de mielusel imediat ce-l lua careva la rost(chit ca era tovarasu' Obreja sau vreun recalcitrant la ore). La asta a fost dezmat total. Saracu' nu mai prididea sa-si stearga fruntea imbrobonita de sudoare, iar noi eram, bineinteles, in culmea extazului.
Nici profu' de sport n-a scapat chiar basma curata, caci avea obiceiul sa atinga cam languros fetele si mirosea mai mereu a ceapa(sau praz, neam de oltean ce era). N-au trecut neobservate nici escapadele sale la crasma oficiala a liceului alaturi de tovarasu' diriginte. Ma rog, dupa ce a tot facut fete-fete a aplaudat si el, ce-i drept cam cu juma' de inima.
Una peste alta, ora festiva a decurs bine, si am mai si primit felicitari pentru cum ne facusem noi de cap. Am cinstit sampanie cu profii pe care de abia ii facusem de mizerie, stateam si fumam cot la cot cu ei pe holurile liceului (maaaama ce meseriasi eram!) si acum inca mai raspund la salut pe strada. Totusi, privind in urma, realizez cumva ce copii zbuciumati eram. Cu cata sete ne varsasem amarul pe ei si cu cata satisfactie priveam stanjeneala de pe fata lor. Si totusi ei (aproape toti) n-au luat acest pamflet ca pe un afront si nu cred sa ne fi purtat ranchiuna in vreun fel.
Si asta noi atunci nu prea intelegeam. Vroiam sa-i vedem suferind, ingenunchiati si raniti in orgoliu.
Ei...nimic.

Eh, dupa 4 ani parca incep sa inteleg. Ca eram niste copii inofensivi, ce se simteau in sfarsit maturi si stapani pe situatie, ce incepeau deja sa se resimta de la sindromul copilului scapat de acasa acutizat si ajuns la apogeu in primele luni de facultate). Copii cu care, din perspectiva unui pedagog, nu prea merita sa-ti pui mintea...

Chestii (f)utile

Ha ha ha hahalerelor! Am chef de panarama, asa ca Stelluartois Entertainment va prezinta ultima sa nascocire: un ghid extrem de folositor in a rezista in jungla de azi. Cele mai tari 10 porunci ca sa fii in varful lantului trofic transpus la scara umana! Daca esti vreun complexat fara noima si-ai nimerit p-acia ia aminte la ce te sfatuiesc. Enjoy & apply!

1. Totul incepe de la imbracaminte: maieu tip plasa de pescuit, pantaloni de stofa si pantofi cu bot spiralat in cazul baietilor. La fete ajunge doar un maieu ce arata buricul, fusta scurta si colanti 3/4. Dar neaparat mulate, sa se observe suncile. Conteaza si culorile: the more they are, the better you look.
2. Ochelarii de soare: nu conteaza forma, dimensiunea sau pretul, trebuie purtati peste tot! Chiar cand e intuneric. Iar la discoteca sunt un must have.
3. Repertoriul muzical preferat: Guta, BUG Mafia, 3SudEst sau orice altceva din acest areal, dupa preferinta separat sau la un loc.
4. Si oricat de harb ti-o fi Dacia, daca nu zdrangane rugina pe ea cand le asculti pe
sus-mentionatele n-ai facut impresie. Neaparat cu geamurile deschise, neaparat cu 20 la ora. Mai conteaza ca incurci circulatia daca faci impresie?
5. Ajungem la un accesoriu fara de care iar nu esti destul de impresar: telefonul. Model cat mai nou si colorat posibil, agatat la gat cu snur, cu brizbrizuri ochioase pe spate. Se fac poze cu el ca sa te stie prostimea ca ai telefon cu camera, iar daca ai norocul sa te sune careva, vorbesti cat mai tare si clar posibil, folosind pu**le si pi***le de rigoare.
6. Nu-i obligatoriu, dar nici nu strica: ceasul de tinichea cat pumnul, pe care sa scrie Rolex, si sa aiba cat de cat luciu auriu.
7. Niscaiva vopseluri nebune sau alte aiureli prin par n-ar strica, indiferent de sex. Absolut imperativa folosirea gelului de par in cazul baietilor.
8. Arata-le tuturor cat esti tu de poliglot si presara-ti frazele cu cate un termen
englez/italian/german. Favorite sunt cool, trendy, biznisuri, ups, figlio di buttana,
cazzo(le-am scris bine pe ultimele?). Si ca sa te inteleaga bine tovarasii cand le scrii, foloseste cu regularitate scrierea fonetico-smechera, gen poshtash, kestii, ntzeleg. "Agramaticalitati" precum "eu ca si om" sau folosirea excesiva a lui "deci" dau si ele bine. Se interzice cu desavarsirea folosirea cratimei. Deh, secolul vitezei...
9. si pentru ca tot sunt in limba dupa masini, hai sa-ti mai dau cateva sfaturi. Drept studiu de caz aceeasi Dacie numai buna de dus la Rabla, dar pe care trebuie s-o mai pui din cand in cand la treaba: atunci cand nu mergi cu 20, mai scapa piciorul pe acceleratie, sa lasi urme de cauciuc pe asfalt. Aceeasi batranica trebuie sa mai poarte insemnele personalizate ale propitarului, gen eleron din placaj homemade, geamuri fumurii sau insemne gen Audi Quattro imprastiate pe exterior.
10. Last but not least, conteaza si da prestanta aparitia scenica. Baiete, cand mergi tre' sa ai unghi drept intre talpi, miscarile mainilor in jurul corpului trebuie sa fie stil tirbuson, asta in timp ce mai poleiesti trotuarul cu cate o flegma. Si pentru tine fetita am ceva de zis: cand mergi nu intoarce capul in stanga sau dreapta, zice lumea ca esti slaba n-ai caracter. Du-te la tara si ia lectii de incrdere de sine de la calutii chinuiti chinuiti cu ochelarii aia de cauciuc. Crede-ma, daca pari inabordabila si sictirita ai sa ai muuuuuult de castigat.

Astea fiind zise, eu imi inchei pledoaria. Ce-am omis completati voi, si scoatem o versiune revazuta si adaugita a topului cool.

Inca una buna!

Traim in cea mai naspa tara posibila. Cel putin asa zic multi dintre compatrioti. Saracie, nepotism, lene de sorginte turceasca, hoti de buzunare... Sau n-o fi chiar asa? Cu ultima cel putin tind sa cred ca se poate si mai rau. Iar daca esti satul sa-ti pipai buzunarele ca sa vezi daca-s toate la locul lor cand mergi cu tramvaiul, sau iti scoti toti banii de la bancomat de frica celor ce cloneaza carduri, ori poate ca stai cu masina incuiata pe la semafoare, te invit, dragul meu compatriot, sa urmaresti urmatorul clip. Poate are darul sa nu te mai faca sa te simti asa rusinat cand mergi "peste" si tre' sa le zici alora cu sange albastru de unde esti.
Pe scurt, domnu' president al Americii a facut o mica escala prin Albania. Stii tu, tarisoara aia de care se radea la Radio Erevan. Stii ce-a patit acolo omul cel mai bine pazit al planetei? A ramas fara ceasul sau Timex!!! A naibii dexteritate au albanezii astia!
Intrebare de baraj: oare o fi simtit cand a ramas fara ?!? Ia uita-te la mana lui stanga si da-ti si tu cu parerea...

Se intampla si la case mai mari

Mai tineti minte cand vuia toata presa cum ca Basescu s-a suit la volan in stare de crita avansata? Sau cand acelasi
Base era blamat pentru afectiunea ce-i poarta licorii bahice? Eh,pentru toti detractorii lui, na-va pe tava peripetiile
omologului sau francez (care, pe deasupra, a facut-o lata si la o intrunire oficiala)

New Post

Incepe sa capete forma bloguletul meu. Dar vad ca trebuie sa mai fac cateva precizari. Ma intreaba cineva mai deunazi ce-i cu titlul ala criptic, 6000 de nu-stiu-ce-uri. Si incep metodic si cu pasiune sa-i explic. Si dupa ce-i spun sumar care-i treaba, apare mirarea: "nu credeam ca esti asa dus cu masinile!". Cum zici tu...

Pe scurt, 6000rpm reprezinta la majoritatea motoarelor pragul de turatie maxima, acolo unde agregatul a scos tot ce se putea din el si tinde sa-si dea obstescul sfarsit. Acolo unde esti lipit cel mai tare de scaun, cand zgomotul produs capata multiple nuante, de la infiorator de placut la infiorator pur si simplu. Apoi este indicat sa schimbi viteza, iar motorul cade la un mai normal regim de 4500 de ture, numai bine de o plimbare pe bulivar. Dar cele cateva clipe de fortaj te fac sa te simti atat de bine, incat notiuni precum consumul de benzina sau uzura motorului sunt sistematic alungate din mintea care cere in continuu adrenalina.
Desigur ca nu spun lucruri noi, si sigur nu sunt singurul cu asemenea placeri. Ia uitati-va cati motociclisti isi risca viata (cu buna stiinta sau nu) ca sa traiasca asemenea senzatii! Nu mai bine sa le traiesti pe patru roti?
Gata cu aberatiile, ca mi-am facut singur pofta de senzatii. Ma duc la o tura cu tramavaiu', poate-mi trece.

Iar Ozric

Studentie, dulce povara... (Cap.1)

Ce fel de student nu se distreaza in anii astia si nu-si bea zilele si toti banii (inclusiv cei de mancare) ? Ce-ar fi anii tineretii fara excesele de toate zilele, promisiunile solemne gen "nu mai fac" sau sueta de a doua zi cand fiecare incearca sa-si aduca aminte ce a facut si astfel se recompune seara precedenta in toate detaliile? Ce sa mai, munca de echipa si seara, si dimineata... Ingredientele unui show reusit? Motivatia, in primul rand. M-a lasat sau am lasat-o eu pe ea, n-am luat examenul, nu stau bine banii in buzunar, sau pur si simplu de sete, orice se accepta. In al doilea rand, oamenii. Nu de putine ori incepi cu bucurie, ajungand apoi sa bei de necaz. Iar daca si atmosfera este propice, atunci ai ce povesti copiilor. Prezint mai jos cateva studii de caz, cu chefuri dintre cele mai variate, mai mult sau mai putin reusite.

1. Intoarcerea la mama-natura. Nu conteaza ca ne omoara tantarii, cineva are grija de noi. Skol!



2. Baietii de la mecanica petrece (sic!)





3. Arhitectura la treaba





4.Ma stiu cu ei de-o viata






Ca astea au fost multe. Si or mai fi cateva, in anul ce-a ramas. Apoi...doar amintirile...

Blog? Pentru...?

"Delicate sound of thunder" cat duc boxele de tare, zapuseala insuportabila si 3 ness-uri azvarlite intr-o cana. Asa a luat nastere panarama asta. Nimic special de comunicat sau comentat, doar o masura antiplictis. O chestie facuta la ambitie, care sa-mi aminteasca de "prodigioasa" mea activitate literara din scoala generala, cand ma sortea lumea meseriei de jurnalism, habar neavand nici acum de ce. Cert e ca acus am sa ingros numarul inginerilor, asa ca am sa profit cat pot de mult ultima mea zvacnire scriitoriceasca. Am ambitia sa scriu zilnic cate ceva, c-o fi bun sau rau, scurt sau lung, sa scriu la betie ca sa citesc a doua zi si sa-mi fac cruce, sau sa aberez dupa cateva zeci de ore de nesomn. Impresii, corectii reprosuri sau laude (ce modest sunt!) astept cu nerabdare. Incep sa fiu curios de ce o sa se aleaga de proiectul meu maret si simt ca ma tintuieste entuziasmul in fata calculatorului.
Nah ca am pus un Ozric pentru sufletul meu si m-a adus cu picioarele pe pamant. Prea cerebrali oamenii astia...Si mi-a taiat toata logoreea. Pauza vreo 24 de ore pentru adunat material.

Astea ziind fise, tie cititorule iti urez bun venit in lumea mea. Si daca te astepti sa gasesti un om normal si moderat, vezi ca ai un buton cu un X in dreapta sus, numai bun de apasat.

Pana una, alta, toate cele bune!

PS Ma pricep la bloguri ca Vanghelie la gramatica, asa ca nu va minunati de aspectul saracacios al acestui locsor.