miercuri, 23 ianuarie 2008

Am plecat...Da' si cand ma intorc inapoi...!

Pauza de aer curat cateva zile, prea m-am stresat de cand o inceput sesiunea. Promit sa revin cu forte si aberatii proaspete, caci i-am ramas dator lui Alex cu o leapsa, plus ca am in pregatire dezvaluiri incendiare(parca citesc un script de la zero tv) din culisele site-urilor de matrimoniale si alte cateva amare observatii asupra lumii in care traim. Ramaneti aproape!



Pe post de post scriptum, poza locului in care mandea o sa-si faca veacul maine pe vremea asta.

Bautura si cultura

E sloganul sub care functioneaza locul care te pune la adapost de sete si manele. Traiesc in Iasi de aproape 5 ani si am descoperit de abia acum o saptamana o crasma ca-n povesti: se numeste Hand, e foarte convenabil plasata in apropierea Pietii Unirii si are exact aura aia de bodega pe care o caut la un local ca sa-mi tihneasca bautura. Venind de la frigul de afara, mi s-a parut c-am intrat in paradis: cateva becuri chioare iluminau vag un mobilier format din bucati de trunchiuri de copaci pe post de tabureti si niste scaune de bar extraordinar de instabile(curata aventura sa bei gospodareste stand pe asemenea balansoare), pe care ma indemna o chelnerita draguta sa ma asez. Muzica pe care o pun gagiii insa m-a dat cu adevarat pe spate: un dulce amalgam marca seventies, cu participarea Rolling Stones, Led Zeppelin,Brand x, Van Morrison si a altor muzicieni pe care nu i-am mai auzit, dar de care as vrea mai aud. Unde mai pui ca aveau drept clientela de la studenti hippie la mosi ce bateau discret ritmul din picior(oare isi retraiesc tineretea frecventand un asemenea loc?)?
Desi n-am fost decat de doua ori in localul din poveste, incoronez
Hand-ul pe post de crasma suprema a Iasilor! Regele a murit
(Cannabis-ul), traiasca noul rege!

luni, 21 ianuarie 2008

Fan Nokia pe viata

Sau cel putin pana n-o sa se mai fabrice telefoanele astea la noi si o sa ramana pe drumuri cateva mii de oameni. Cum se intampla acum la nemti, unde toata tara este isterizata de nesimtirea celor de la Nokia de a inchide facilitatile de productie din Bochum. De tupeul finlandezilor sunt scandalizati si politicienii nemti, care sunt foarte hotarati in a boicota chiar in propriile case telefoanele pana nu demult preferate ale germanilor.
Toata polemica s-a iscat dupa anuntarea hotararii ca toata productia realizata in Germania sa fie transferata in Ungaria si in proaspat construita fabrica de la Cluj, intrerupand astfel o traditie de doua decenii in fabricarea terminalelor GSM. Mutarea, realizata pe considerente pur capitaliste de marire a profitului firmei, nu a fost pe placul sindicatelor si politicienilor nemti, care, in disperare de cauza, ameninta cu proteste si sabotare in masa a produselor marca Nokia.
Ba, vi s-a urcat nenorocita de bere la cap? Ati facut indigestie de la carnatii vostri? Cum dracu' vi-i obrazul daca protestati impotriva deciziilor unei firme care nu face decat sa urmeze o doctrina economica al carei exponent cel mai puternic in Europa voi sunteti?!? Cat de pierdut in spatiu tre' sa fii ca politician ca sa afirmi ca Nokia si asa avea bani si nu trebuia sa-si relocheze productia de dragul scaderii costurilor, ci mai degraba sa pastreze un climat de multumire in randul a 2000 de oameni care lucrau la intreprinderea cu pricina? Vezi, draga doamne, voi dati o paine buna acestor 2000 de oameni, ar trebui sa va ganditi la ei in detrimentul profitul vostru. Si cu ce drept premierul landului de obarsie al scandalului isi permite sa faca observatii asupra lucratorilor romani, cum ca n-ar fi la fel de pregatiti si flexibili precum cei germani?
Ati fi avut voi dintotdeauna socialismul in sange, dar ati intrecut masura de data asta! Marcile voastre de telefonie ori le-ati pus pe chituci(vezi cazul Bosch), ori rezista datorita parteneriatului cu o firma taiwaneza (Benq-Siemens). Macar noi, asa limitati si indisciplinati cum suntem, populam de ani de zile Europa cu terminale Alcatel produse la Timisoara, si sunt convins ca si fabrica de la Cluj va fi un succes. Ce sa mai zic de componente produse la Brasov si Arad pentru Mercedesurile voastre, pe care cu atata mandrie arborati sloganul "Made in Germany"? Cand ma uit sub capota Volkswagen-ului de acasa parca ma uit intr-un atlas geografic, toate tarile europene si-au adus contributia la uzina de acolo, numai Made in Germany nu vad scris pe nici o piesa. Si totusi masina e perceputa ca un varf al talentului german in inginerie. Asa ca daca tot ati mutat de dragul costurilor productia unor embleme in ingineria de calitate in tari de mana a doua, aveti decenta sa va cenzurati pornirile cand v-o coace si voua careva.
Daca stau bine si ma gandesc, ca o imensa piata de desfacere ce suntem si cu un cult ce-l avem pentru calitatea produselor nemtesti, voi aveti mai mare nevoie de noi decat noi de voi. Ca doar primirea in UE n-a fost act caritabil din partea voastra, ci pur calcul economic pentru saltarea unei economii in stagnare prin gasirea de noi debuseuri. Cum ar fi sa facem si noi nitel boicot produselor voastre? O nimica toata de cateva zeci de mii de masini noi pe care le exportati anual in Romania, sute de milioane de de euro in produse electronice, electrocasnice, industrie grea si cate si mai cate, sa le inlocuim cu chestii frantuzesti si italienesti. Va stergeti dracu' la bot de cateva miliarde de euro provenite din tara asta de care nu pomeniti decat in sila.
Privind totusi situatia din tabara cealalta, mi-ar place acum sa fiu neamt. Chiar daca mi-ar pica obrazul de rusine pentru tambalaul asta pe nedrept facut lui Nokia si romanilor, vad ca acolo totul este permis, si economia de piata trebuie sa-si mai relaxeze legile de functionare pentru ca neamtul s-o duca bine. Locomotiva uniunii europene a vadit clare apucaturi de cizma nazista in felul cum a tratat problema Nokia, prin dezinteresul aplicat economiei si locuitorilor altor tari europene, care ar fi trebuit sa faca sluj in fata dorintei de si mai bine a nemtilor.
Renunt la telefonul meu Samsung, de care de altfel sunt foarte multumit, si trec pe Nokia de indata ce am sa vad scris pe unul "Made in Romania". Cat despre nemti...astept vesti mai bune de la ei.

duminică, 20 ianuarie 2008

Ocolul pamantului in 80 de secunde

Iar s-o pornit agitatia care insoteste orice extragere loto dupa multe saptamani de report. Toata lumea vrea sa fastige fabulosul pot de vreo 350 de miliarde, cozi la agentii s-au format de vineri, vezi pe care mai de care cum joaca scheme complicate de cateva milioane bucata. Oameni buni, nu mai indurati frigul ca sa va luati biletul spre fericire, nu dati banii pe prostii/luati mancare la copii, vorba cantecului. Daca v-ati facut planuri de vila la Saint Tropez cu Bentley in garaj anulati-le, caci eu am sa castig. Yeap, am sa fiu cel mai tanar milionar din Top 300.
Luni la prima ora trag o fuga la nemti sa-mi cumpar un VW Phaeton uzat(si ca milionar o sa fiu zgarcit), de ala cu becuri albastre ca sa-i blitzez pe prostii cu dacii care indraznesc sa nu se dea din calea mea. Si am sa cumpar si vreo o suta de dacii, ca tot mi-e sila sa le vad mergand pe strada. Pe la vreo joi cand ma intorc ii dau decanului 1000 de euroi ca sa nu mai fiu stresat cu lucrarea de licenta si plec dup-aia acasa sa-mi cumpar teren si sa-mi trag vila. Si cat fraierii aia lucreaza la casoaia mea, am s-o tai oleaca spre tari mai calde.
Pun fundu' in faitonu' meu si o zbughesc la Budapesta, ca tot am auzit ca-i splendid orasul, apoi fac escala la Tokai sa le degust mai-mult-decat-trebuie mediatizatele vinuri, ca sa inchei periplul unguresc la Balaton, sa vad din ce turismul meu scot bozgorii atatia bani. Probabil am sa urc putin pana in Cehia, ca sa vad cea mai frumoasa capitala a Europei rasaritene si sa fac o escala la uzinele Skoda. Ma intorc spre Austria apoi, ca nu se putea sa trec prin zona fara a manca un snitel vienez de la mama lui si sa vad cum sta masinuta pe curbele din Alpi. Daca pana acum am mers in graba, in Germania am sa zabovesc putin, cat sa degust cat mai multe sortimente de bere si sa dau o raita la Berchtesgaden sa vad locuinta preferata de vacanta a lui Hitler. Oare toate vacutele lor sunt mov si fericite ca-n reclame? Chit ca francezii au vinuri, peisaje si castele fastuoase, am sa trec pe la ei in fuga autostrazii, ca ma grabesc sa ajung in Anglia. Sorry, french fellows, data viitoare zabovesc mai mult pe la voi si prin tarile nordice.
Primul lucru pe care-l fac odata ajuns in Albion e sa intru intr-o bodega ca sa aflu daca englezoaicele is urate si betive pe cum li-i vorba c-ar fi. Dupa acest demers cultural iau calea Londrei, s-o vad pe regina cand o scot astia la aer si sa-mi fac poze cu ciufutii impasibili de-o pazesc. Frec menta prin capitala lor vreo cateva zile, apoi ma duc la ei la talcioc sa-mi iau un Rolls Royce de prin anii '80 ca sa am cu ce ma trage in Regat in conditii decente. Visez la o masina de asta inca dinainte de a scrie la scoala "Ana are mere", asa ca imi mai implinesc un vis cu ocazia asta. Plec in continuare la Liverpool spre a face un tur in onoarea Beatles-ilor, and then we hit the north, baby. Daaa, vreau sa ajung in Scotia, ca sa-mi gadile urechile accentul ala stalcit si caraghios, sa tremur(de frig) prin castele bantuite si sa beau whisky cu gust veritabil de plosnita, sa vad insulele Shetland, cu lana lor cu tot, si orice altceva am vazut pe Discovery despre partea asta a tarii.
Satul de atata cultura si alimentatie de calitate, vreau dup-aia sa ma urc pe primul vapor cu destinatia State. Am asistat la atatea controverse legate de America asta, incat voi sta aici pana ce ma voi fi lamurit: Canaan sau Sodoma? Am de gand sa-mi cumpar un Cadillac din anii '70, cu interior kitchos cu imitatie proasta de lemn si un motor monstruos de mare si gurmand. Caddy-ul ma va purta spre New York, unde am de gand sa-mi scrantesc gatul uitandu-ma dupa zgarie-nori hranindu-ma cu chintesenta artei culinare americane(hotdog-ul la colt de strada). Poate trag o fuga si pe la Guggenheim, daca nu m-o fi tampit de tot pana atunci tampenia americanilor, dupa care in mod sigur voi ajunge la Chicago(Sears Tower, Marile Lacuri, plus alte inutilitati).

[pauza de sters secretiile bucale; splendid instrumentata "Celelalte Cuvinte - WWW", si surprinde perfect epoca perfida in care traim].

De la Chicago o iau incetisor cu bunicuta de masina pe Route 66 spre vest, avand ca punct final orasul ingerilor. Highlights: Bel Air, Venice Beach si celebra panorama unde scrie Hollywood de se vede si din satelit. Cum lumea buna nu si-a exercitat niciodata o influenta sesizabila asupra mea, am sa las orasul cu muschi si silicoane pentru cealalta metropola vestica: San Francisco. (de ce cand ai intr-un stat un Los Angeles si un San Franciso tu pui capitala la Sacramento? scrantiti americanii...). Am un cult pentru orasul asta datorita geografiei sale particulare si mai ales pentru contributia adusa culturii muzicale prin conturarea miscarii hippie in '67. Oare tramvaiele lor sunt peste cele iesene? Vad eu care-i adevarul... Si daca tot is in America si pretul benzinei e derizoriu, voi face un mic ocol pana-n New Orleans, ca sa vad muzicanti negri si betivi la treaba. Apropo, au terminat de reconstruit orasul?
M-am cam plictisit de colindat lumea, da' n-am de gand sa fac cale intoarsa. Canada o las pe data viitoare, cu toate ca tare as vrea sa o vad, si o iau spre extremul orient. Japonia, cu samuraii si sake-ul lor, si templele budiste si muntele Fuji. Constipat de atata orez cat voi fi putut manca acolo, am sa ma urc in zgarie norii din Hong Kong ca sa ma c*c pe mine de frica, dupa care iau calea Chinei spre a ma delecta cu zidul lor, piata Tien An Men, Orasul Interzis si mancarea lor traditionala(cica au cea mai buna bucatarie din lume). Da' n-am sa stau nici acolo prea mult, ca ma enerveaza comunismul lor, si o iau spre vest, trecand fara oprire peste India(urasc filmele marca Bollywood), tarile arabe(prea fanatici pentru gusturile mele) si ma opresc doar la turci. Nici de dragul lor nu ma topesc, in schimb cica au si ei bucatarie si cafea ale dracu' de bune, nemaipomenind de Moscheea Albastra, Kusa Dasi si biblicul Ararat. Pe drum spre acasa, de care mi-i din ce in ce mai dor, ma mai opresc oleaca si la greci, sa le vad Acropolele si insulele(nu mai zic de ouzo ca par alcoolic de acuma), trec cu cea mai mare antipatie prin Bulgaria si pup tarana romaneasca cum ajung la Giurgiu.
A fost o experienta faina, nu-i asa? Globettrotter de lux, cu masini la discretie si timp nelimitat la dispozitie. Pacat ca nu se va adeveri prea curand ceva din toata tirada asta, ca nici bani de jucat la loto nu mai am :))

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

American dream? Pe naiba!

Nu e nici o noutate ca SUA e tara cretinismului ridicat la rang de virtute, a indolentei, ignorantei si obezitatii. Se stie ca americanii de varste fragede sunt cam la fel de destepti si interesanti precum copiii din centrele noastre de plasament, iar 65% din cei maturi nu pot localiza Marea Britanie pe harta. Cine nu cunoaste realitatea de acolo si vede tara aia prin prisma legendarului vis american de liniste si bunastare s-ar putea sa fie descumpanit dupa vizionarea unui film semnat Michael Moore.
Am vazut azi ultima pelicula a controversatului regizor, intitulata Sicko, ce trateaza problemele din sistemul american de sanatate si-l compara cu agentiile mai...sanatoase ale altor tari. Nici Bowling for Columbine sau Fahrenheit 9/11 ale aceluiasi producator nu te fac sa visezi cu ochii deschisi la a trai peste ocean, dar asta-i prea de tot. Stau si ma intreb: oare intr-adevar au probleme asa de grave sau filmul a fost platit de guvernul american ca sa mai taie pofta de emigrare? Mie, cel putin, ca americanofil convins ce sunt, a reusit sa-mi domoleasca pentru o vreme admiratia pe care o aveam pentru natia asta.
Daca am starnit pofta cuiva de a-l vedea, ii urez cutremurare placuta.

vineri, 18 ianuarie 2008

Only in Romania

Din ciclul "God bless Romania, it's my country", inca o initiativa care pe mine m-a dat pe spate: se vrea interzicerea distribuirii gratuite a pungilor si a sacoselor de plastic in magazine! Initiativa ministrului Atilla Korodi are obarsii ecologiste si se dau drept exemplu al implementarii ei reusite legiferari similare din alte state europene.
Acuma, stau eu si ma intreb: ori ma doare drept in fund de natura, ori astia plutesc in sfere inalte? Ei argumenteaza ca vezi, draga doamne, plasticului ii trebuie vreo o suta de ani sa se descompuna, si asta l-ar face nociv mediului. Da' de ce sa-l lasi bai bozgorule sa se descompuna cand poti sensibiliza populatia si agentii economici si-i poti indemna spre reciclare? Normal ca-i mai usor sa interzici decat sa promovezi renuntarea la niste obiceiuri proaste. Korodi spunea ca romanul ar trebui sa se (re)obisnuiasca cu sacosa de panza, acest icon al regimului de trista amintire. Domnu' ministru, ii incomoda si vetusta solutia matale, nu merge. Da' stiti ce? Am putea folosi pungi de hartie, precum americanii. Is urate si a naibii de incomode daca ai de mers mult cu ele in mana, dar ce conteaza din moment ce-s biodegradabile? Ce dracu', mai avem o gramada de padure in tara, hai s-o culcam pe toata la pamant.
Si asta nu-i tot, e inceputul unui demers care va salva lumea. De renuntarea la pet-urile de plastic ce ziceti tovarasu'? Caram ca pe vremuri butelci de sticla cu ulei si sifon. Inestetic si incomod, dar o sa fim buricu' pamantului in materie de protejare a naturii. Ori poate doreste domnu' renuntarea si la prezervative? Ca putem folosi intestine de animale, is biodegradabile si au eficacitate probata de mii de ani. In numele naturii hai sa renuntam si la sacii menajeri si punem gunoiul in impletituri de scoarta de copac, iar berea la doza va fi substituita de berea la plosca. Si de painea tiplata ne putem lipsi, o sa bagam in noi mamaliga feliata in ambalaj de coceni de porumb.
Cu atata ecologie in cap, sa-mi zica cineva ca nu-mi pasa...

Revista presei

Incet, incet dispare si faramita aia de mandrie de a fi roman pe care o aveam in mine. Si declinul ei nu poate fi stopat nici macar de studiul conform caruia romanii sunt printre cei mai potenti si pasionali barbati din lume. Pana si succesul fulminant al loganului in occident ma lasa rece. Cum dracu' sa te gandesti doar ca a fi roman poate avea vreo conotatie nobila cand occidentul rade de noi cand punem remesag cu ei(pe cateva kile de caltabosi si o sticla de rachiu) ca putem eradica spaga? Ori de multdezbatuta taxa tariceanu de prima inmatriculare mascata sub forma unor nobile intentii ecologiste?
Am inceput sa fac spume cand am citit ca inapoiatii aia de bulgari, care acum 10 ani mureau de foame, isi trag o centrala atomica de-ti pica plombele, cu care probabil vor monopoliza piata locala a energiei, in timp ce noi ne chinuim de ani buni sa facem functionale toate 4 reactoarele de la Cernavoda. Partea si mai nasoala e ca aceasta uzina e doar parte a unui proiect energetic mai amplu al rusilor, la care s-au raliat vecinii de la sud, care prevede si construirea unei conducte de gaz rusesc catre occident. Si cu acest plan sunt spulberate pe o perioada nedeterminata sperantele noastre de autonomie energetica fata de rusi, care incepusera timid sa prinda contur odata cu constructia magistralei Nabucco.
Apropo de rusi...si-au luat-o in cap! Dupa ce si-o luasera in gura definitiv si irevocabil(cel putin asa se credea la vremea respectiva) odata cu colapsul comunismului, datorita imenselor bogatii naturale se pare ca sunt iar pe val. Moscova face pregatiri intense pentru o parada militara de o amploare nemaivazuta din timpul lui Gorbaciov, unde o sa-si etaleze cele mai noi scule produse de industria lor de armament. Analistii occidentali sunt la unison de acord ca motivatia principala a acestei manifestari este de intimidare a Statelor Unite, rusii redevenind indeajuns de puternici incat sa emita pretentii de suprematie regionala in fata unei Americi slabite de probleme economice interne. Tot pe baza de intimidare a functionat si inchiderea unor reprezentante culturale britanice din Sankt Petersburg si Ekaterinburg, situatie in care toata uniunea europeana nu a putut misca un deget pentru o solutionare in favoarea partii engleze. Se pare ca steaua rosie rasare din nou, lucru care, ca si acum 60 de ani, nu ne va aduce nimic bun noua, datorita politicii proamericane si vadit antirusesti duse in ultima vreme. Bulgarii s-au descurcat mai bine ca noi, reusind sa inghesuie in tarisoara lor si baze americane si imense interese economice rusesti. Ca sa nu mai zic ca ne-au furat turistii...
Pe plan local, inafara de proaspat-aparuta-tiitoare-cap-de-afis mustata a lui becali, am remarcat doua stiri ingrijoratoare: loganul se scumpeste si...loganul rugineste. Datorita noii taxe de inmatriculare doritorii trebuie sa mai scoata pentru multiubita jaghila inca vreo 400 de euro din buzunar. Ca sa constate apoi ca masina este rechemata in service ca s-o caute de rugina, cum se intampla acum. Sa rugineasca masina in 2 ani...asta spune multe despre calitate.
In alta ordine de idei, manca-v-as apropou', m-am bucurat cand am citit stirea ca in Brasov se vrea interzicerea manelelor in taxiuri, constatand ca exista prin tara niscaiva initiative civilizatoare. Asta pana cand mi-au cazut ochii pe o stire bomba: pe scena Operei Romane s-au cantat manele! Urmarind disputa intre manelistii care au filmat in incinta institutiei si oamenii de cultura care au luat cuvantul (incluzandu-l pe Madalin Voicu, care era contrariat de aceasta gafa), am realizat, daca mai era nevoie, ca numai in Romania pot sta pe aceeasi masa caviarul si noroiul, fara a se sinchisi careva.
Inchei aici, cu speranta de a nu mai vedea stiri care sa-mi starneasca pofta de emigrare, si cu vorba aia de duh a lu' Andrei Gheorghe: traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul.

joi, 17 ianuarie 2008

Curata dependenta de net

In ultima vreme mai mult postez de raul messenger-ului decat de inspirat ce sunt, dar tot nu ma pot abtine sa nu pun urmatoarea chestie care circula intr-o veselie pe net de cateva ore:

GHINIOANE = varianta moldoveneasca pentru ardelenescul "Bine, Ioane"
HAITI = grupuri de lupi flamanzi care bantuie prin judetul Botosani
LESINA = pe unde merge "le tren"
LIBERTATEA PRESEI = privilegiu de care se bucura un ziarist la iesirea din inchisoare
MERITORIU = teritoriul ocupat de livada de meri
MOLIERE = cutiute in care se pastreaza naftalina
NASTURE = plasture pentru nas
PLASTURE = nasture din material plastic
PITON = peste a carui lungime declarata se obtine din cea reala prin inmultire cu 3,14
RATEU = pateu din carne de rata
SCARABEU = cetatean ce locuieste la bloc, la scara a doua; din aceeasi familie de cuvinte se cunosc scaraceu si scaradeu.
SCUMPETE = termen dragastos adresat femeii iubite pe timp de inflatie
TRACTOR = actor cu mult trac

Iar sesiune?!? Sa-mi bag...

"Uai prostane...lasa-i dreacu' de Combustibili si Lubrifianti si da si tu o bere!" Cam asa ma indemna acum cateva ceasuri coleg-meu de camera sa invat pentru colocviul de maine.
Nu, nu injur ultima mea sesiune, chiar daca am pornit-o cu tata stangilor. Doar ca iar mi-am promis ca de data asta o sa rup stilul cu invatatul si o sa mai raman cu ceva inafara de copiute dupa terminarea ei, si iar m-a prins cu pantalonii in vine. Adica fara cursuri, laboratoare lipsa, prezente ioc si canci chef de studiu. E un dejavu clasic al sesiunii trecute, si al celei anterioare anterioarei, si tot asa: colocviile le-am ratat con brio(ele sunt luate din oficiu, dar cu note rusesti :)) ), examenele se anunta dificile, iar lenea...mai contagioasa ca gripa. Iar o sa vad oameni in pijamale la doua dup-amiaza, aceeasi oameni golind butelci de bere la doua noaptea, altii o sa ceara de la magazin cola si ness-uri si se vor insingura spre dimineata intr-un colt al palierului cu chistocul in gura, cursurile pe genunchi si capul intre maini. Caci, deh...dupa cum zicea un clasic in viata, sesiunea e ca orgasmul: fiecare traieste altfel experienta.
Las comparatiile pornografice la o parte si, cu gandul la Brasov, Ansit, mare, javrele de acasa, la Golful care rugineste in garaj si la lemnele in care m-as descarca cu toporul, am sa incep si eu invatatul punand in aplicare chiar de acum proverbul acela atat de tipic romanesc: nu lasa pe maine ce poti face azi; lasa pe poimaine!




miercuri, 16 ianuarie 2008

Fara numar!(fantezie cu haz de necaz)

Din amalgamul de spamuri care circula pe mess am reusit sa adun material pentru un articol ce trateaza unul dintre subiectele mele preferate: maneaua! Ca nu poti trai cu ea(cazul meu) sau fara ea(cazul a jumatate din studentimea Tudorului), e vorba doar de perceptia oamenilor relativ putin implicati in fenomenul plagii tuciurii. Am vazut insa ca exista niscaiva specimene care tin cu tot dinadinsul la popularizarea(daca mai era nevoie) minunatei atitutiduni semianalfabete numita manelism si sunt dispusi sa se sacrifice crezului lor.
Iata cateva fragmente din parada cretinismului mioritic:



Cand am inceput sa urmaresc filmuletul de mai sus ma gandeam deja: ce misto, o sa-mi numesc articolul "Maneaua ucide!". Mare dezamagire cand am vazut-o pe fufa ridicandu-se...

Urmatoarele filmulete(regizate, de asta data) trateaza avatarurile catorva decalibrati in cautarea manelizarii absolute, pornind de la incercari initiatice si culminand cu intrarea in selecta lume a virutojilor-burduhanosi-bengosi. Nu pot sa-mi cenzurez admiratia fata de coloana sonora a peliculelor: cel putin...inspirata. Enjoy!





luni, 14 ianuarie 2008

Am avut o revelatie!(aberatie in 2 acte)

N-am fumat nimic datator de aripi, n-am baut absint. Plictisit si frustrat ca tre' sa stau duminica seara tintuit de raceala la pat, am inceput sa scotocesc calculatorul dupa muzica. Am permanent cateva zeci de mii de piese pe hard si, oricat as fi de fanatic, mi-e greu sa stiu de-a fir a par toate formatiile care zac acolo in uitare. Asa ca mai am uneori parte de surprize, de cele mai multe ori neplacute, incheiate in sictir de cauza cu shift+del. In seara asta insa am dat peste o bijuterie a jazz-rockului numita Soft Machine. Ii ascult de vreo 2 ore si tot nu mi-am dat seama cum de nu apar ca nume de referinta ale rockului progresiv, caci ar putea sta fara complexe in panoplia unui colectionar alaturi de Yes sau Jethro Tull. Probabil ca erau cam avansati pentru vremea aparitiei lor, din moment ce sunetul lor poate fi catalogat ca fiind perfect contemporan anilor 2000, fiind un mix de efecte avangardiste de chitara, niscaiva alamuri pe ici, pe colo, un moog(cred) pentru efecte cosmice si pian pe fundalul cvasitotalitatii pieselor. Limitat de conexiunea execrabila la net si de posibilitatile de alegere ale YouTube-ului(vaste, dar nu exhaustive), am pus un videoclip din concert al acestor meseriasi, cu precizarea ca, desi suna bine, nu e preferatul meu.





Revenind la problema mea cu cantitatea de muzica pe care n-o pot digera cum se cuvine, constat doua solutii pentru iesirea din impas: shift+del(fereasca sfantu'!) sau o intoarcere in timp cu macar 15 ani. Cea din urma mi se pare de-a dreptul nostalgica, trezindu-mi emotii si acum amintirea casetei audio cu Division Bell pe care taic-meu o tinea victorios in mana, la putin timp dupa aparitia albumului. Nu mai zic de magnetofonul Tesla B-115 cu tot cu benzile lui Agfa(sarbatoare cand se gaseau de cumparat), boxele bulgaresti cat dulapul si care nu produceau prea multi decibeli sau sylonurile piratate de bulgari, ascultate pe o scula la fel de piratata. Acum, toata colectia de muzica cu care se putea mandri un meloman incape lejer pe un i-pod, fara a mai aminti ca o poti derula cum vrei, sau sterge dupa bunul plac si inregistra peste alta muzica, fara nici o pierdere calitativa. Pai unde mai e placerea de a asculta si analiza fiecare album in parte, de a citi coperta cat canta muzica? Sau cea de a ingriji cu sacralitate colectia de discuri sau benzi, puse fiecare pe caprarii in locuri in care sa le fie bine? Acum totul se reduce la mp3-uri de cele mai multe ori datatoare de distorsiuni ce vajaie in urechi via o placa de sunet obosita prin boxe configurate doar pentru a bubui un bass fara noima si a zgaria pe creier prin niste inalte agasante. Nu vreau sa fiu inteles gresit, sunt constient de ascendentul pe care-l avem datorita calculatoarelor asupra generatiilor mai batrane in ceea ce priveste usurinta de a pune mana pe muzica de calitate, dar as vrea sa pot trai muzica asa cum o faceau mosnegii nostri pe vremuri. Si cand ai o biblioteca intreaga de muzica undeva pe podea intr-o chestie metalica de marimea unei ciocolate, parca-ti piere cheful de a o studia mai indeaproape, si mai faci si altceva in timp ce astia isi dau duhul din ei cantand niste chestii care probabil vor fi, peste ceva vreme, la fel de apreciate precum este Beethoven acum.
Plin de spume la gura, imi termin aici tirada, ca sa fiu mai atent la mp3-urile cu Soft Machine. Cand ma fac mare am sa-mi iau cd-uri originale cu muzica lor!

vineri, 11 ianuarie 2008

"You're my favourite waste of time!"



Dupa ani de cautari si cateva zile de numarat kilobitii de la download am reusit sa pun mana pe o raritate cinematografica: serialul din anii '50 Alfred Hitchcock Presents. De fapt, doar vreo treime din episoade, indeajuns insa sa ma impiedice sa mai am vreun fel de viata sociala timp de cateva zile. Cel putin asa pateam acum vreo 12-13 ani, cand, in loc sa bat mingea in spatele blocului sau sa arunc cu pungi de apa in fete, asteptam, ca un copil pe Mos Craciun, sa inceapa suspansul pe TVR 2. Mai mult decat renumele de tocilar pe care mi-l creasem conta ca eu, timp de jumatate de ora, traiam pe alta planeta, dezlegand crime in America anilor '50.
Cu speranta ca nu mi-am stricat ratia de pe torrenti pentru niste vechituri demodate, am plecat sa-mi retraiesc copilaria. Daca nu ma pot dezlipi de calculator, inseamna ca a meritat efortul.

marți, 8 ianuarie 2008

Nu citesc din principiu!

Ma rog, nu asta-i cauza lipsei lecturii din viata mea, dar e la moda acum sa-ti afirmi cu tarie principiile sanatoase("nu mananc usturoi DIN PRINCIPIU, ca-mi pute-n bemveu"). Stateam acasa in vacanta butonand tembelizorul si, intre o partida de ras pe seama ambitiilor actoricesti ale oanei zavoranu si un al n-lea episod din epopeea datatoare de rating Elodia, m-a pocnit in moalele capului un gand naravas: ce-ar fi sa mai pun si eu mana pe o carte? Aceasta idee nu mi-a dat pace deloc in timp ce marsaluiam inadmisibil de repede peste subiecte de maxima importanta in mioriticul cotidian, precum iminenta aparitie a autobiografiei faimoasei creatoare de moda zina dumitrescu(cine-o mai fi si asta...) sau culoarea asternuturilor din dormitorul matrimonial al familiei turturel columbeanu, si ma tot uitam cu coada ochiului la cartile ce inconjoara televizorul(si, totusi, nu reusesc sa-l acapareze). Ma gandeam cu tristete la noptile pierdute citind Comedia Umana, la hohotele isterice pe care mi le provocau povestile savuroase ale lui Sven Hassel, la cat de infrigurat cautam Enciclopedicul atunci cand imi erau neclare arhaismele lui Tolstoi... Si chiar daca n-am fost niciodata un cititor infocat tot imi este rusine de halul de depravare pseudointelectuala la care m-au putut aduce televizorul si, mai ales, calculatorul. Ca in loc sa incerc sa dezleg intrigile lui Dostoievski pierd noptile pe net, ca doar atunci merge mai bine, sau ma mai prinde cantatul cocosilor prin taverna cand e vreo cantare... Ma consolez cu gandul ca nu-s singurul prostit de vremuri si ca voi avea timp berechet sa-mi completez cultura cand voi fi mare. Adica peste vreo 40 de ani, cand mi-oi agata hainele de lucrator in cui. Pana atunci,insa, rabdare, tutun si... banda larga!

joi, 3 ianuarie 2008

Mi se rupe(inima)



Am niste ghete a dracu' de greu de incaltat, ce necesita operatiuni laborioase pentru punerea in functiune, inclusiv ingenuncheatul in stil "will you marry me?". Si, in timpul unei astfel de munci sisifice, se gandeste un prieten sa se uite de sus la mine si sa-mi dea cu firma-n cap: "ba chelule, tu chelesti si in varful capului!". Ma uit de jos la el, ii arunc cateva epitete, imi continui treaba si, odata ajuns acasa, studiez problema in oglinda. Cum nu prea imi dadeam seama de adevarul spuselor binevoitorului, ridic telefonul deasupra capului si trag cateva poze. Le studiez, constat ca avea dreptate, si ma apuca rasul. Penibilul situatiei ma duce cu gandul la Bald American Dudes, o organizatie fictiva la care face apeleaza un personaj din Familia Bundy de frica aparitiei calvitiei. Imi zboara gandul la cunoscuti de-ai mei care incearca care mai de care sa-si ascunda sau sa-si rezolve problema: unul se duce si la dus cu sapca-n cap, altul nu se tunde cu lunile pentru ca putinul par pe care-l mai are sa-i acopere stralucirea, iar cel mai dus dintre toti isi strange cu religiozitate parul dupa fiecare tunsoare pentru a avea material de peruca cand o fi cazul. Nu mai zic de arhicunoscutele cazuri ale lui Basescu, Hrusca sau Mihai Constantinescu, ale caror plete plesuve mi se par de-a dreptul penibile.
Si stau si ma scarpin in chelia mea in crestere si incerc sa inteleg motivele disperarii acestor specimene: ba, forta nu sta in par decat daca te cheama Samson; si sigur n-ai sa-ti pierzi virilitatea ori inteligenta odata cu podoaba capilara. Ce dracu' faceti atata caz pentru pierderea unor proteine moarte? Personal nu vad cu ce-ar fi fost mai interesanta viata mea daca n-as fi avut "handicapul" asta atat de evident.
Ba baieti, sfatul meu e sa lasati sampoanele scumpe, perucile si implanturile artificiale pe seama actorilor de la Hollywood, si sa faceti o vizita la medic.
Eeeiii, dermatolog... Psihiatru, ma!

P.S. Isn't Elmer Fudd sexy, baby?

miercuri, 2 ianuarie 2008

Slalom printre cretini

Oare merita sa strici o petrecere, sa agasezi oamenii, sa darami un domino al combinatiilor si sa naruiesti niste legaturi de rudenie si asa fragile ca sa te futi 5 minute cu o blonda buna? Si ce daca ai masini si tat-tu ii stab si esti mai mare ca mine si vii imbracat in costum Armani intr-o mare de pulovere turcesti? Inutilitatile astea iti dau dreptul sa atentezi la niste relatii cladite in ani buni pe baza de incredere si respect? Da? Esti prost!

marți, 1 ianuarie 2008

Inceputul sfarsitului

Stau singur in bucatarie, aprind tigara de la tigara, beau vin fiert rece, intorc pe toate fetele revelionul petrecut alaturi de prieteni si caut motive sa-mi inving anxietatea ce nu-mi da pace de cand cu noul an. N-am motive sa nu fiu deprimat: a fost o petrecere de toata jena(parte majoritara a acestui esec mi-o atribui, ca gazda ce-am fost) care a incheiat un an nu prea plin de realizari. Sau ar trebui sa las optimismul si sa asociez noaptea dintre ani nu trecutului, ci viitorului? Caci asta ar insemna, conform superstitiei ca anul este o copie a lui 1 ianuarie, sa fiu beat-mahmur, insingurat si singur, fara chef si fara rost. That's a spooky shit!
Oricum, prima zi a lui 2009 n-are cum sa fie mai nasoala ca asta. Macar friptura si spritul le voi fi platit din banii mei. Dap, reiau vechea marota a studentului in an an terminal: tre' sa incep sa produc si eu ceva, ca a trecut deja o treime din viata si, inafara catorva diplome(ce sper ca nu vor deveni hartie igienica), nu ma pot lauda cu nimic.
Pana atuncea insa, nu-mi ramane decat sa-mi pun obsesiv o intrebare copilareasca: oare ce se va fi intamplat cu viata mea la inceputul lui 2009?
Hai sa aveti un an bun, si eu unul mai bun ca al vostru!

Oarecum off topic: cat de pagan tre' sa fii ca sa tii mortis sa mananci pizza in noaptea de revelion? Pe deasupra, de aia de Kaufland, de bagat la microunde...