Anunt important

Datorita trecerii la orarul de vara va informam ca numele acestui blog se modifica. Noua sa titulatura va fi "Coltisorul meu preferat pentru aberatii diurne". Modificarea se produce datorita programului de invatat nocturn, aferent sesiunii in curs. Va multumim pentru intelegere.
In alta ordine de idei, am fost la magazin si bineinteles c-am primit rest o guma de mestecat. Hehe, ai mei sunteti! Peste vreo 10 minute mi-am facut intentionat iar drum pe acolo, ca sa mai cer ceva, pe care ceva l-am platit, printre altele, cu guma primita adineaori. Vanzatoarea n-a mai comentat nimic (era aceeasi de seara trecuta). In concluzie, sistemul functioneaza.
Sau am dresat-o eu pe vanzatoare?

Offtopic: care stie sa-mi spuna cum se poate (sau daca se poate) pune o melodie ca fundal sonor al blogului? Nu de alta, dar mi s-a acrit de citit prin FAQ. Multam anticipat

Ce mi-ar place sa fiu actionar la Wrigley's!

Si asta ca pentru ca afacerile din Romania ale concernului american o duc infloritor. Nu ca vai de mine au implementat mai stiu eu ce strategii de marketing. Ori ca au imbunatatit sau ieftinit produsul. Nu. Din cauza obiceiului comerciantilor de a da rest guma de mestecat pe de o parte, pe de alta datorita comoditatii romanului care nu prea cara in buzunar monede. Nu stiu voi, dar eu sunt satul sa am dintii albi si stralucitori dupa fiecare masa, asa ca am facut aseara un mic experiment. Surescitat la culme ca-mi daduse la magazin ca rest vesnica guma (aveam nevoie de maruntei pentru automatul de cafea) si impulsionat de alcoolul de la bord, ma duc la acelasi magazin si cer o bere. Mi-o da, si cand vede ca printre bani se afla si o guma, imi zice sa-i dau bani, ca are nevoie ca sa dea rest. Da' asta am primit-o rest de la matale, acu' daca ti-o aduc inapoi nu-i bun? Nu...cee, suntem la tara, facem troc de acuma? Tanti, guma asta matale mi-ai dat-o rest, de ce ne certam aiurea, ai pe careva agent de vanzari la Orbit si-i faci vanzare?
Si acum se petrece minunea: ia guma, o pune in sertar, si-l intreaba pe cel din spatele meu: ce doriti? Victorie! Am invins sistemul care a consacrat orbitul ca moneda de 20 de bani; pastila alba circula acum in ambele sensuri. Moneda de 10 bani a murit, traiasca moneda de 20 de bani!

(mai raman de convertit sa functioneze cu noile monezi automatele de cafea si aparatele de taxat din parcari)

Ca la ei, la nimenea

Americanii sunt cea mai alintata natie din lume. Le plac detaliile la nebunie, si daca ceva nu le merge cum trebuie, chit ca e doar un fleac, imediat iau toate masurile sa indrepte greseala. Cum altfel s-ar putea explica avalansa de procese care sunt pe rol in instantele lor, procese care au la baza motivatii...sa le zicem hilare? Pentru un mic neajuns sunt in stare sa te dea in judecata, cerandu-ti sume astronomice pentru a compensa stresul provocat din mai stiu eu ce chichita. Noi europenii (ce bine suna!) nu-i intelegem si le punem goangele astea pe seama materialismului exagerat.
Cum toate au insa o limita, s-ar parea ca au inceput si ei sa-si tempereze pofta de castiguri fabuloase obtinute din nimicuri. Iata un exemplu evident:




"54 de milioane de dolari pentru o pereche de pantaloni


Roy Pearson este el însuşi judecător
Până unde merg drepturile consumatorului?

În Statele Unite, un bărbat n-a avut câştig de cauză în procesul intentat unei firme de curăţătorie chimică, pe care a acuzat-o că i-a pierdut o pereche de pantaloni, şi de la care cerea nici mai mult nici mai puţin decât 54 de milioane de dolari daune.

Reclamantul, pe nume Roy Pearson, este el însuşi judecător, şi la baza acţiunii sale s-a aflat argumentul că firma, aparţinând unei familii de sud-coreeni, a încălcat legea privind drepturile consumatorului, refuzând să îi plătească 1.000 de dolari după ce i-a pierdut o pereche de pantaloni daţi la modificat.

Proprietarii curăţătoriei spun că pantalonii au fost găsiţi după câteva zile, dar domnul Pearson a refuzat să îi fie returnaţi, insistând că nu sunt ai lui.

Din punctul de vedere al reclamantului, firma nu a respectat anunţul pus în vitrina, pe care scrie "satisfacţie garantată", iar în calculul pagubelor solicitate au fost incluse cele 1.400 de ore pe care spune că le-a petrecut pregătindu-şi dosarul.

Acum însă el este cel căruia instanţa i-a cerut să plătească cheltuielile de judecată şi s-ar putea să i se mai ceară să achite şi zecile de mii de dolari pe care pârâţii le-au cheltuit ei însişi cu acest proces." (www.bbc.ro)

Povestea de seara

Am gasit pe net urmatoarea chestie si mi s-a parut interesanta:

"Angajatul companiei care a participat la discutia de mai jos a fost concediat. Ulterior, el a dat in judecata compania pentru "concediere fara motiv". Ceea ce urmeaza este un pasaj din discutia care a dus la concediere:
- Word Perfect Technical Desk, va pot ajuta cu ceva?
- Da, am o problema cu Word Perfect
- Ce problema?
- Pai, scriam si dintr-o data toate cuvintele au disparut.
- Au disparut?
- Da, au disparut.
- Hmm. Si ce afiseaza ecranul tau acum?
- Nimic.
- Nimic?
- E negru, si nu accepta nimic din ceea ce scriu.
- Esti inca in Word Perfect, sau ai iesit?
- De unde vrei sa-mi dau seama?
- Vezi un prompter C: pe ecran?
- Ce-i ala un prompter C:?
- Nu conteaza. Poti misca cursorul pe ecran?
- Nu e nici un cursor. Ti-am spus ca nu accepta nimic din ceea ce tiparesc!
- Monitorul tau are un indicator de functionare?
- Ce e ala un monitor?
- Este chestia aia cu ecran si care arata ca un TV. Are o luminita care sa-ti arate daca e deschis sau nu?
- Nu stiu.
- Atunci uita-te in spatele monitorului si vezi unde duce cablul electric. Poti sa vezi asta?
- Da, cred ca da.
- Minunat. Urmeaza cablul electric, si spune-mi daca este bagat in priza.
- Da, este.
- Cand te-ai uitat in spatele monitorului, ai observat ca sunt doua cabluri si nu doar unul bagat in monitor?
- Nu.
- Ei bine, sunt doua. Mai uita-te o data si gaseste si celalalt cablu.
- Ok, l-am gasit.
- Urmareste-l si spune-mi daca este bagat bine in spatele computerului tau.
- Nu pot sa fac asta.
- Hmm... Dar macar poti vedea daca este?
- Nu.
- Nici daca iti pui genunchiul pe ceva sau te intinzi pe ceva?
- O, nu e din cauza ca nu am unghiul bun, ci din cauza ca e intuneric.
- Intuneric?!
- Da, lumina din birou este stinsa, singura lumina care vine este de afara.
- Pai, aprinde lumina in birou.
- Nu pot.
- Nu? De ce?
- Pentru ca e o pana de curent.
- Aaa... o pana de curent? Aha, ok. Cred ca am rezolvat problema. Mai ai cutiile si manualele si chestiile de impachetare cu care a venit computerul tau?
- Da, le tin in dulap.
- Bine. Du-te si adu-le, si baga sistemul in cutii exact asa cum l-ai primit. Si apoi du-l inapoi de la magazinul de la care l-ai luat.
- Adevarat? Este chiar atat de grav?
- Da, ma tem ca da.
- Atunci asta e, il duc inapoi. Si ce sa le spun?
- Spune-le ca esti prea prost ca sa ai un computer."

Steaua in trei colturi

Probabil ca este cea mai cunoscuta sigla auto din lume, simbol al excelentei in industria automobilelor. Marca pe care o reprezinta este, de vreo 120 de ani incoace, una din cele mai titrate prezente pe la saloanele de profil, unde reuseste, de fiecare data, sa uimeasca prin inovatiile tehnologice aduse de noile modele si, automat, sa ridice stacheta in segmentul de piata respectiv. Poate ati ghicit ca este vorba despre Mercedes, simbolul elegantei, luxului si confortului absolut. Pedigree-ul impresionant al constructorului german face din produsele sale un must have al elitei societatii, un vector de imagine care sa certifice inca de la prima vedere inaltul nivel de trai de care se bucura proprietarul masinii. Si tocmai de aici incep problemele romanesti pentru marca germana. Aceasta minunata masina, sobra, impunatoare, ceremoniala, a ajuns simbolul unei anumite categorii sociale de pe plaiurile mioritice, al celor care au nevoie de o certificare a apartenentei lor la lumea buna. Si asta pentru ca Mercedes a fost intotdeauna masina intelectualilor si a oamenilor rasati, a celor cu sange albastru. Dar cand vezi ditai mertanu' ultimu' tip (asa de ultimul tip incat nici macar nu a ajuns pe piata autohtona, l-a adus omu' de prin Germania) condus de mai stiu eu ce parvenit, din care mai si bubuie manelele, parca, incepi sa-ti faci griji pentru imaginea marcii. Am ajuns sa iubesc marca asta pentru ceea ce reprezinta ea in occident, unde sobrietatea proprietarilor de Mercedes e proverbiala, si as dori sa vad aceeasi mentalitate si pe la noi.
Propun un studiu de caz: se ia cea mai noua aparitie a marcii, si anume modelul clasa C, o masina serioasa prin excelenta, si se numara soferii imbracati la costum si care merg cu geamurile inchise, si pe cei ce-si muleaza tricourile pe burti. Se compara apoi cele doua cifre. Nu-mi place sa fac pronosticuri, dar constat deja tragicul destin al acestei bijuterii pe patru roti, pierduta si ea in multimea masinilor de fite.

(:|

Chef sesionar de invatat...Prin bunavointa profilor si intermediul fituicilor aproape c-am mai dat o sesiune la spate. Vineri am ultimul hop, sambata plec la mare, rezulta un spor nebun la invatat. Ascult cum se tanguie chitara lui Page (Tea For One, grozava melodie), mestec in cafea si mai arunc cate o privire pe geam. Colegii...la fel de blazati ca si mine. De fapt, examenul e ca si luat, nu stiu de ce ma mai stresez. Totusi avem cu decanul nostru, nu se cade sa ne prezentam chiar plopisti. Dar, de fapt (da, iar), cui ii pasa? Anul 4 e gata, anul 5 e formalitate. La licenta anul asta a fost bataie de batjocura, s-a copiat intr-un stil barbar (ditai profesorii universitari iti dadeau fituici ca sa te inspiri !?!) Ce chef de invatat sa mai ai in conditiile astea? Chiar sa zici ca inveti de placere (ceea ce-i cazul doar pe jumatate la examenul ce-l mai am), iti piere tot cheful cand vezi delasarea din jur. Care-i mahmur, care mai face un frag, care se uita a nu stiu cata oara la familia degenerata Bundy (stai, ca asta-s eu :D), toti sunt cu gandul la escapadele ce le vom face vara asta. Si trebuie s-o facem sa fie grozava, pentru ca e cam ultima vara de dolce vita. Immigrant Song, asa, de bagat in priza. Maaaaama, si Celebration Day... Uitasem ce bine suna vechiturile astea. Revenind la vara grozava ce mi-o propun, vreau sa bat tara-n lung si-n lat, pe adancime si pe inaltime (abia astept un Ceahlau cu roackerii mei betivi), poate si-o Sighisoara daca mai raman parale dupa astea de mai sus. Si in mod sigur si-un Brasov, ca-i prea frumoasa zona ca sa nu-mi fac drum pe-acolo.Gallows Pole acuma. Doamne, misto-i sa mergi cu masina, sa asculti Led Zep la maxim si sa se uite toti la tine ca la martieni.
S-a racit si cafeaua... Uf! Si-mi vine sa fredonez cantecul ala cu "nu mai am tigari" :((
Plecat sa-mi satisfac viciile. Am sa mai aberez cate ceva mai incolo, ca deh...cand ai mai mult timp liber ca-n sesiune ?

Noutate de ultima ora!

Poate cei de le EuropaFM vor lua in considerare un top mai altfel care umple acum paginile ziarelor. Si ma refer la ei pentru ca sunt cei care difuzeaza in dementa proaspat votata "Cea mai enervanta melodie din lume"! Iata cum arata topul celor mai proaste melodii ale tuturor timpurilor, in viziunea unui institut britanic de sondare a opiniei publice:

1. You’re Beautiful - James Blunt
2. Axel F - Crazy Frog
3. Mmm Bop - The Hanson
4. Mr Blobby - Mr Blobby
5. Birdie Song - The Tweets
6. Shout - Lulu
7. Agadoo - Black Lace
8. Grace Kelly - Mika
9. My Heart Will Go On - Celine Dion
10. Macarena - Los Del Rio

De fapt, s-ar parea ca in cazul lui Blunt nu melodia in sine ar fi asa enervanta, ci frecventa ei de difuzare. Asa reiese din sondaj, cel putin, dar eu stau si ma intreb ce-a avut piesa asta asa deosebit incat sa stea pe primul loc in topuri in 11 tari, iar in Anglia a stat chiar mai mult de o luna pe prima pozitie?!?

Ultimul pe azi

Requiem for a dream...sau cand dependenta este mai puternica ca orice sentiment. Un film ce exploateaza admirabil mizeria consumului de droguri. Pelicula reflecta toate fatetele abuzului de stupefiante, de la halucinatii pana la degradarea la care ajungi ca sa-ti incasezi portia. Disperarea care-l cuprinde pe cel ce nu-si poate ajuta apropiatii cazuti in mrejele drogului ar trebui sa fie suficienta oricarui tentat de a trai senzatii noi. Filmul este de o duritate extrema pe alocuri, dar este foarte bine jucat si beneficiaza de o regie ce te transpune imediat si insesizabil in mijlocul actiunii. Celor ce nu l-au vazut li-l recomand din toata inima (are deja ceva ani in spate, mai greu de gasit), dar nici ca reluare nu-i de refuzat.

Povesti de demult

Mai deunazi, din lipsa de ocupatie, am inceput sa scotocesc prin mail-uri. Si nu mica imi fu surpriza cand am descoperit niste chestii neatinse de vreo 4 ani, ratacite si uitate prin folderul cu sent-uri. Iar cand am inceput sa le citesc, mai ca nu mi-au dat lacrimile de emotie(deh, trecuse atata timp).
Se intampla acum exact 4 ani, la terminarea liceului. Clasa 12C avu sugubeata idee de a face o ora festiva mai...altfel. O ora in care sa ne revarsam asupra profilor tot naduful acumulat in 4 ani de matematica-informatica. Si cum nu se gasea sinucigasul care sa profereze amenintari intr-un moment atat de solemn, cazu magareata pe capul meu.
Zis si facut. Era momentul perfect pentru a regla conturile. Situatia scolara incheiata, absenta lor din comisiile de bacalaureat, erau conditii propice pentru a ne exprima pe fata parerile despre domniile lor. Vorbesc la plural pentru ca, desi a fost o lucrare cu un singur autor, cele spuse atunci au fost in asentimentul cvasitotal al colegilor mei.
Si dupa cateva ore de munca si inca vreo cateva pentru cenzura (cu ajutorul unei colege), iata vine si ziua mult-asteptata. Si ca sa fim noi ai mai tari din parcare, am pus la punct si un fond sonor pe masura textului de prezentat: muzica ortodoxa prelucrata de Vacanta Mare parintelui Chitimus, Sepultura profului de filosofie, si ceva cu vin ghiurghiuliu profului de sport. Pe DJ-ul o facea roackerul sef al clasei, pe care-l durea burta de cat ne tavalisem de ras cand am ales melodiile cu dedicatie.
Si incepe panarama! Primul luat la tarbaca - tovarasul diriginte. Care, intre noi fie vorba, ne cam facuse viata amara in anii lui de diriguire. Asa ca i-am enumerat cu voce tare toate metehnele care nu ne dadusera pace: le tragea cu spritul cand nu trebuia, nu puteam sa mergem la fumat de raul lui, ne lua peste picior ora de ora, si sa fereasca sfantu' sa fi facut vreo boroboata, ca imediat ajungea la urechile parintilor. In fine, l-am facut
cu ou si cu otet, cu o placere vadit si indelung asteptata. De 4 ani visam momentul asta...Ce sa mai, profii se amuzau copios, dirigul asemenea(cel putin de fatada...).
Urma la rand pe lista oprobriului public tovarasul dom' director adjunct Obreja. Pe asta din urma aveam raca si mai mare, nu de alta, dar era tare antipatic si mai si dadea cu amenda-n dreapta si stanga. Pe de alta parte insa, aveam nevoie de pilele pe care se auzea ca le mai pune la bac pentru rezultatele bune ale liceului. Exact cum am procedat nu mai tin minte, cert este ca s-au amuzat mai toti de pe acolo, si am luat si note mari la examene.
Daca in cazul celor 2 am cautat sa ne distram mai cu perdea pe seama lor(cine stie ce
putea sa ne rezerve viitorul), mistoul total a fost in cazul profului de informatica. Era omul asta o sosie perfecta a lui Adrian Nastase: de la fizic, la alura lui pedanta, si pana la aroganta cu care ne trata. Insa revenea la stadiul de mielusel imediat ce-l lua careva la rost(chit ca era tovarasu' Obreja sau vreun recalcitrant la ore). La asta a fost dezmat total. Saracu' nu mai prididea sa-si stearga fruntea imbrobonita de sudoare, iar noi eram, bineinteles, in culmea extazului.
Nici profu' de sport n-a scapat chiar basma curata, caci avea obiceiul sa atinga cam languros fetele si mirosea mai mereu a ceapa(sau praz, neam de oltean ce era). N-au trecut neobservate nici escapadele sale la crasma oficiala a liceului alaturi de tovarasu' diriginte. Ma rog, dupa ce a tot facut fete-fete a aplaudat si el, ce-i drept cam cu juma' de inima.
Una peste alta, ora festiva a decurs bine, si am mai si primit felicitari pentru cum ne facusem noi de cap. Am cinstit sampanie cu profii pe care de abia ii facusem de mizerie, stateam si fumam cot la cot cu ei pe holurile liceului (maaaama ce meseriasi eram!) si acum inca mai raspund la salut pe strada. Totusi, privind in urma, realizez cumva ce copii zbuciumati eram. Cu cata sete ne varsasem amarul pe ei si cu cata satisfactie priveam stanjeneala de pe fata lor. Si totusi ei (aproape toti) n-au luat acest pamflet ca pe un afront si nu cred sa ne fi purtat ranchiuna in vreun fel.
Si asta noi atunci nu prea intelegeam. Vroiam sa-i vedem suferind, ingenunchiati si raniti in orgoliu.
Ei...nimic.

Eh, dupa 4 ani parca incep sa inteleg. Ca eram niste copii inofensivi, ce se simteau in sfarsit maturi si stapani pe situatie, ce incepeau deja sa se resimta de la sindromul copilului scapat de acasa acutizat si ajuns la apogeu in primele luni de facultate). Copii cu care, din perspectiva unui pedagog, nu prea merita sa-ti pui mintea...

Chestii (f)utile

Ha ha ha hahalerelor! Am chef de panarama, asa ca Stelluartois Entertainment va prezinta ultima sa nascocire: un ghid extrem de folositor in a rezista in jungla de azi. Cele mai tari 10 porunci ca sa fii in varful lantului trofic transpus la scara umana! Daca esti vreun complexat fara noima si-ai nimerit p-acia ia aminte la ce te sfatuiesc. Enjoy & apply!

1. Totul incepe de la imbracaminte: maieu tip plasa de pescuit, pantaloni de stofa si pantofi cu bot spiralat in cazul baietilor. La fete ajunge doar un maieu ce arata buricul, fusta scurta si colanti 3/4. Dar neaparat mulate, sa se observe suncile. Conteaza si culorile: the more they are, the better you look.
2. Ochelarii de soare: nu conteaza forma, dimensiunea sau pretul, trebuie purtati peste tot! Chiar cand e intuneric. Iar la discoteca sunt un must have.
3. Repertoriul muzical preferat: Guta, BUG Mafia, 3SudEst sau orice altceva din acest areal, dupa preferinta separat sau la un loc.
4. Si oricat de harb ti-o fi Dacia, daca nu zdrangane rugina pe ea cand le asculti pe
sus-mentionatele n-ai facut impresie. Neaparat cu geamurile deschise, neaparat cu 20 la ora. Mai conteaza ca incurci circulatia daca faci impresie?
5. Ajungem la un accesoriu fara de care iar nu esti destul de impresar: telefonul. Model cat mai nou si colorat posibil, agatat la gat cu snur, cu brizbrizuri ochioase pe spate. Se fac poze cu el ca sa te stie prostimea ca ai telefon cu camera, iar daca ai norocul sa te sune careva, vorbesti cat mai tare si clar posibil, folosind pu**le si pi***le de rigoare.
6. Nu-i obligatoriu, dar nici nu strica: ceasul de tinichea cat pumnul, pe care sa scrie Rolex, si sa aiba cat de cat luciu auriu.
7. Niscaiva vopseluri nebune sau alte aiureli prin par n-ar strica, indiferent de sex. Absolut imperativa folosirea gelului de par in cazul baietilor.
8. Arata-le tuturor cat esti tu de poliglot si presara-ti frazele cu cate un termen
englez/italian/german. Favorite sunt cool, trendy, biznisuri, ups, figlio di buttana,
cazzo(le-am scris bine pe ultimele?). Si ca sa te inteleaga bine tovarasii cand le scrii, foloseste cu regularitate scrierea fonetico-smechera, gen poshtash, kestii, ntzeleg. "Agramaticalitati" precum "eu ca si om" sau folosirea excesiva a lui "deci" dau si ele bine. Se interzice cu desavarsirea folosirea cratimei. Deh, secolul vitezei...
9. si pentru ca tot sunt in limba dupa masini, hai sa-ti mai dau cateva sfaturi. Drept studiu de caz aceeasi Dacie numai buna de dus la Rabla, dar pe care trebuie s-o mai pui din cand in cand la treaba: atunci cand nu mergi cu 20, mai scapa piciorul pe acceleratie, sa lasi urme de cauciuc pe asfalt. Aceeasi batranica trebuie sa mai poarte insemnele personalizate ale propitarului, gen eleron din placaj homemade, geamuri fumurii sau insemne gen Audi Quattro imprastiate pe exterior.
10. Last but not least, conteaza si da prestanta aparitia scenica. Baiete, cand mergi tre' sa ai unghi drept intre talpi, miscarile mainilor in jurul corpului trebuie sa fie stil tirbuson, asta in timp ce mai poleiesti trotuarul cu cate o flegma. Si pentru tine fetita am ceva de zis: cand mergi nu intoarce capul in stanga sau dreapta, zice lumea ca esti slaba n-ai caracter. Du-te la tara si ia lectii de incrdere de sine de la calutii chinuiti chinuiti cu ochelarii aia de cauciuc. Crede-ma, daca pari inabordabila si sictirita ai sa ai muuuuuult de castigat.

Astea fiind zise, eu imi inchei pledoaria. Ce-am omis completati voi, si scoatem o versiune revazuta si adaugita a topului cool.

Inca una buna!

Traim in cea mai naspa tara posibila. Cel putin asa zic multi dintre compatrioti. Saracie, nepotism, lene de sorginte turceasca, hoti de buzunare... Sau n-o fi chiar asa? Cu ultima cel putin tind sa cred ca se poate si mai rau. Iar daca esti satul sa-ti pipai buzunarele ca sa vezi daca-s toate la locul lor cand mergi cu tramvaiul, sau iti scoti toti banii de la bancomat de frica celor ce cloneaza carduri, ori poate ca stai cu masina incuiata pe la semafoare, te invit, dragul meu compatriot, sa urmaresti urmatorul clip. Poate are darul sa nu te mai faca sa te simti asa rusinat cand mergi "peste" si tre' sa le zici alora cu sange albastru de unde esti.
Pe scurt, domnu' president al Americii a facut o mica escala prin Albania. Stii tu, tarisoara aia de care se radea la Radio Erevan. Stii ce-a patit acolo omul cel mai bine pazit al planetei? A ramas fara ceasul sau Timex!!! A naibii dexteritate au albanezii astia!
Intrebare de baraj: oare o fi simtit cand a ramas fara ?!? Ia uita-te la mana lui stanga si da-ti si tu cu parerea...

Se intampla si la case mai mari

Mai tineti minte cand vuia toata presa cum ca Basescu s-a suit la volan in stare de crita avansata? Sau cand acelasi
Base era blamat pentru afectiunea ce-i poarta licorii bahice? Eh,pentru toti detractorii lui, na-va pe tava peripetiile
omologului sau francez (care, pe deasupra, a facut-o lata si la o intrunire oficiala)

New Post

Incepe sa capete forma bloguletul meu. Dar vad ca trebuie sa mai fac cateva precizari. Ma intreaba cineva mai deunazi ce-i cu titlul ala criptic, 6000 de nu-stiu-ce-uri. Si incep metodic si cu pasiune sa-i explic. Si dupa ce-i spun sumar care-i treaba, apare mirarea: "nu credeam ca esti asa dus cu masinile!". Cum zici tu...

Pe scurt, 6000rpm reprezinta la majoritatea motoarelor pragul de turatie maxima, acolo unde agregatul a scos tot ce se putea din el si tinde sa-si dea obstescul sfarsit. Acolo unde esti lipit cel mai tare de scaun, cand zgomotul produs capata multiple nuante, de la infiorator de placut la infiorator pur si simplu. Apoi este indicat sa schimbi viteza, iar motorul cade la un mai normal regim de 4500 de ture, numai bine de o plimbare pe bulivar. Dar cele cateva clipe de fortaj te fac sa te simti atat de bine, incat notiuni precum consumul de benzina sau uzura motorului sunt sistematic alungate din mintea care cere in continuu adrenalina.
Desigur ca nu spun lucruri noi, si sigur nu sunt singurul cu asemenea placeri. Ia uitati-va cati motociclisti isi risca viata (cu buna stiinta sau nu) ca sa traiasca asemenea senzatii! Nu mai bine sa le traiesti pe patru roti?
Gata cu aberatiile, ca mi-am facut singur pofta de senzatii. Ma duc la o tura cu tramavaiu', poate-mi trece.

Iar Ozric

Studentie, dulce povara... (Cap.1)

Ce fel de student nu se distreaza in anii astia si nu-si bea zilele si toti banii (inclusiv cei de mancare) ? Ce-ar fi anii tineretii fara excesele de toate zilele, promisiunile solemne gen "nu mai fac" sau sueta de a doua zi cand fiecare incearca sa-si aduca aminte ce a facut si astfel se recompune seara precedenta in toate detaliile? Ce sa mai, munca de echipa si seara, si dimineata... Ingredientele unui show reusit? Motivatia, in primul rand. M-a lasat sau am lasat-o eu pe ea, n-am luat examenul, nu stau bine banii in buzunar, sau pur si simplu de sete, orice se accepta. In al doilea rand, oamenii. Nu de putine ori incepi cu bucurie, ajungand apoi sa bei de necaz. Iar daca si atmosfera este propice, atunci ai ce povesti copiilor. Prezint mai jos cateva studii de caz, cu chefuri dintre cele mai variate, mai mult sau mai putin reusite.

1. Intoarcerea la mama-natura. Nu conteaza ca ne omoara tantarii, cineva are grija de noi. Skol!



2. Baietii de la mecanica petrece (sic!)





3. Arhitectura la treaba





4.Ma stiu cu ei de-o viata






Ca astea au fost multe. Si or mai fi cateva, in anul ce-a ramas. Apoi...doar amintirile...