M-am ticnit precum rusul de la postul anterior. De vreo 15-16 ani ascult cu preponderenta rock si clocoteste sangele in mine cand aud muzica "comerciala". Pana nu demult consideram trance-ul la fel de comercial precum popul autohton si ma apuca rasul cand vedeam imbracamintea tipica trancerilor inraiti: ba prea stramta, ba prea colorata, intr-un cuvant prea tipatoare. Dar, de la o vreme, am inceput sa reconsider acest gen si sa ascult cu placere cateva zeci de melodii ale unor muzicieni precum Paul Van Dyk, Ferry Corsten, Mandy Reid. Mi se pare ca trance-ul are ceva spatial in el, futurist, misterios si, cateodata, terapeutic sau de o agresivitate care te pune pe picioare. Si, cu toate ca trance-ul e un soi de nebunie colectiva, nu-mi place sa vad o gramada de oameni cum zvacnesc la unison pe ritmuri trepidante, la intensitati sonore vecine cu granita de suportabilitate a urechilor, nicidecum sa particip la un asemenea gang-listening-to-music. Ma simt bine ascultand singur, fara ca cineva sa-mi spuna cat e de in extaz la felul in care invarte platanele vreun dj, si la un volum care sa duca doar la usoare vibratii ale scunului pe care stau.
Enough with the talking, let's spin some records
Nu mi se pare cel mai potrivit videoclip pentru aceasta melodie(chiar nu-mi vine sa sar precum capra cand o ascult), dar e singurul de pe youtube care mi s-a parut ok.
Duderstadt e faptasul melodiei. Am dat intamplator peste ea dupa ce imi cazuse cu tronc o piesa numita Muhanjala a aceluiasi dj, piesa a carei varianta originala n-am gasit-o insa pe Youtube. Stilul celor doua este asemanator, dar, daca prindeti "Muhanjala(Original Mix)", sacrificati-va 8 minute din viata pentru a o asculta.
Suna mai bine remixata de Paul Oakenfold, dar tot ma duce cu gandul la un apus pe malul marii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu