Ascultam RPWL intr-o stare bahica destul de avansata si m-a lovit deodata melancolia. Ascultand cateva piese ale acestei formatii, mi-am dat seama de ce mi-erau acestea atat de dragi nu cu mult timp in urma. Se intampla cam acum 2 ani, cand am cunoscut un grup de studenti de la arhitectura care, la vremea vremii, au fost gura mea de oxigen in marea de ignoranta in care m-am aruncat cu atata entuziasm in anul 1. Cu ei aveam sa petrec momente fantastice, dintre ei mi-am ales prietena cu care am fost impreuna aproape 2 ani, prin ei am retrait exaltarea juvenila ce-o simteam in timpul liceului cand ne adunam deasupra Colibelor Haiducilor, band bere ieftina si cantand "Rapa". Am ajuns insa sa realizez ca, pe cat de magice au fost aceste momente si de intima mi s-ar fi parut legatura noastra, niste orgolii nesatisfacute si cateva frustrari adunate de-a lungul timpului au aruncat in aer ultima ramasita a prieteniei ce odinioara ne lega. Concret, era vorba de niste prostii facute de mine cu cateva luni in urma, care, din ratiuni ce tin de onoare si prietenie, n-ar fi trebuit sa transpire inafara grupului in care se intamplase dandanaua. Si s-a gasit o persoana cu o evidenta si patologica lipsa de inteligenta si tact sa-si puna in aplicare un plan de razbunare asupra uneia din persoanele incluse in nazadravania petrecuta(cealalta persoana eram eu), fara probabil sa realizeze efectul de domino provocat de destainuirile ei senzationale. O alta persoana s-a grabit sa adevereasca cele spuse, si asa s-a dezlantuit o tirada de deznadejdi si injurii asupra mea. Norocul meu fu ca depozitia mea atarna ceva mai mult in balanta decat a persoanelor de inaintea mea si, ca sa scurtam povestea, am iesit mai putin sifonat din toata afacerea decat binevoitoarele de mai sus.
Ce vreau sa sustin prin tot ce-am spus nu este nevinovatia mea, ci faptul ca mi-am pierdut increderea in niste oameni care au folosit greselile mele ca arme in vendetele lor personale si imaginare. Si chiar daca am avut diferende cu ei in trecut si acum nu prea mai aveam tangenta in prezent, tot mi se pare exagerat gestul lor, si nu prin repercusiunile sale asupra mea, ci prin urmarile asupra unor persoane care s-au aflat prinse in situatia creata atunci. Asa ca, dragele mele, nu veti primi onoruri pentru fapta savarsita, nimeni nu va va mai considera demne de incredere si veti fi privite doar ca niste speculante de situatii si intamplari. De primele 2 v-ati ingrijit voi mai mult decat onorabil. Razbunarea mea a fost sa arat cui trebuie fatarnicia cea din urma.
Asa...si cum zic americanii: guess who's laughing now, bitch!
De fapt, chiar daca am iesit victorios, n-ar trebui sa ma bucur de succesul de pe urma; mai degraba sa incep prin a-mi da palme pentru ca am realizat atat de tarziu cu ce fel de oameni m-am inconjurat atata timp...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu